Fillon se consideră o victimă politică

Ce mai punere în scenă! Ore în şir, Francois Fillon a ţinut presa franceză cu sufletul la gură. La Paris s-au reunit liderii republicanilor şi se vorbea de retragerea lui Fillon din cursa prezidenţială. Dar dramaturgia nu a fost una de calitate: să creezi aşteptări mari şi apoi să trimiţi publicul acasă fără să-i arăţi nimic spectaculos. Pentru că Fillon nu se retrage, nici vorbă, ci vrea să continue, să lupte mai departe. Aha, aşa deci.

Fillon ca victimă?

Francois Fillon se portretizează drept o victimă nevinovată. În două săptămâni el va fi audiat de judecători în legătură cu presupusa angajare de formă a soţiei şi copiilor săi. Aceştia ar fi primit 900.000 de euro salarii de la bugetul de stat. Ar fi totul legal, dacă aceştia ar fi lucrat cu adevărat pentru aceşti bani. Candidatul conservator insistă că fermitatea anchetatorilor în acest caz ar fi un fel de "asasinat politic". Cuvinte cam prea dure pentru o afacere care nu este clară, dar în orice caz este dubioasă.

La cercetările de până acum, procurorii nu ar fi găsit dovezi potrivit cărora Penelope Fillon chiar ar fi lucrat pentru salariul primit, susţine presa franceză. Ea nu avea permis de acces în Parlament, nu avea adresă de mail, nici telefon - nimic. Candidatul prezidenţial a explicat că soţia sa a lucrat de acasă pentru el. Şi cu asta lucrurile ar trebui să fie rezolvate.

Dacă ancheta împotriva lui va continua, asta ar fi persecuţie, spune Fillon. Şi mai patetic: viitorul democraţiei ar fi în joc. Drepturile alegătorilor conservatori ar fi astfel încălcate. Este nevoie să fie opusă rezistenţă. Dar împotriva cui? Împotriva justiţiei franceze, care lucrează ca mai peste tot în vestul Europei după regulile statului de drept?

Francois Fillon nu este deloc o victimă a justiţiei, ci a propriei sale lăcomii. Cine şi-a angajat ani de zile familia pe sute de mii de euro din banii publici, în circumstanţe dubioase, ar trebui să lase capul jos şi să dea dovadă de reţinere. O astfel de persoană nu se poate erija în rolul eroului unei operete ieftine, în care judecătorii sunt personajele negative.

Atacurile la adresa justiţiei nici nu merită discutate 

Candidatul conservator la prezidenţiale se discreditează definitiv prin aceste atacuri la adresa justiţiei. Marine Le Pen trebuie şi ea să dea socoteală pentru un presupus abuz de fonduri europene. De ce crede Francois Fillon că acuzaţiile care i se aduc lui nu au voie să fie anchetate în justiţie?

Aici se vede punctul slab al politicii franceze. Prin comportamentul său, Fillon face ca ţara sa să arate ca o republică bananieră. Şi urmează şi el tendinţa fatală de a demoniza justiţia. Donald Trump a făcut-o deja, criticându-l pe judecătorul care a anulat decretul său prezidenţial de interzicere a intrării în SUA a cetăţenilor din anumite state musulmane. De asemenea, un ziar britanic a numit judecători de la instanţe înalte drept "duşmani ai poporului", pentru că nu i-a plăcut decizia lor privind Brexit.

Şanse slabe pentru republicani

Clar este că "republicanii" ar fi trebuit demult să-l mazilească pe Francois Fillon. De mai multe săptămâni, independentul Emmanuel Macron conduce în sondaje în faţa conservatorilor. Macron pare să aibă cele mai mari şanse să se confrunte cu Marine Le Pen în turul doi. După ultima ieşire publică a lui Francois Fillon trebuie să ne îndoim serios de caracterul acestuia. Şansele sale nu au crescut în niciun caz, dimpotrivă. Iar dacă democraţia are de pierdut în acest caz, este doar din vina candidatului conservator la prezidenţiale.

Autoare: Barbara Wesel