Germania rămâne Germania. Dar care?

Există tot felul de propoziții care ne liniștesc. Una dintre ele este ”Totul va fi bine”. Ne sugerează încredere. Doar așa, simplu, fără să ne dea motive. ”Germania va rămâne Germania” este tot o formulă menită să ne liniștească. Are un efect relaxant. Nu ne-am simțit oare mângâiați, atunci când cancelara federală a rostit aceste cuvinte în Bundestag? Mesajul era: Da, această țară nu se va schimba atât de mult, încât să ne simțim străini la noi acasă. Indiferent câți refugiați mai vin.

Da, Germania se schimbă. Despre asta e vorba. Iar această schimbare îi sperie pe mulți. Dar nu s-a schimbat țara dintotdeauna? Și încă cum! Ultima dată în 1989. Și câte scenarii de speriat au existat atunci: se spunea că Germania reunită va deveni din nou ”Marea Germanie” (n.red.: aluzie la trecutul național socialist) sau estul va distruge nivelul de trai în vest. Cei mai aprigi erau atunci unii politicieni renumiți de stânga, ca Oskar Lafontaine, sau scriitorul Günter Grass. Aceștia și-ar fi dorit să rămână totul la fel: țara să rămână divizată.

Dintotdeauna au venit străini în Germania

Cât de mult s-a schimbat Germania (Federală) în anii 1960-1970, când au venit așa-numiții ”Gastarbeiter”, lucrătorii temporari”! I-am rugat în genunchi pe italieni, portughezi și mai ales pe turci și pe kurzi (musulmani!) să vină să lucreze acolo unde germanii nu erau disponibili. Totul era temporar. Nu se punea problema ca ei să rămână. Dar au rămas. A ruinat acest lucru țara?

Să nu mai vorbim de sutele de mii de polonezi, care au venit din estul Europei în secolul 19, pentru a lucra ca mineri la Gelsenkirchen sau la Herne. Și aceasta a fost o schimbare istorică, ce a transformat societatea germană complet - în bine - cel puțin în regiunea Ruhr.

Și-apoi mai sunt schimbările sociale neobservate, despre care nu vorbește nimeni. Cum a schimbat internetul întreaga cultură comercială la țară și în orașele mici? Unde mai există magazine la sat? Viața la sat se duce astăzi între bătrâni. În jumătate din satele germane găsești cluburi de swingeri sau câte o saună, care nu mai deranjează pe nimeni. Bisericile, care mobilizau lumea în urmă cu 50 de ani împotriva acestor fenomene, sunt vizitate de un număr foarte mic de credincioși, în ciuda tuturor dezbaterilor legate de occidentul creștin.

Chiar dacă transformarea a devenit o regulă, se pare că schimbarea este cea mai mare sperietoare a timpurilor noastre. Ne putem da seama de acest lucru nu atât pe scena politicii, cât la locul de muncă. Pentru unii angajați în grupa de vârstă 40-55, viteza constantei optimizări la serviciu neliniștește. Nu numai că ne prost- dispune, Dar ne și îmbolnăvește.

Linia roșie în viața noastră

Permanenta reinventare este de mult linia roșie în viața noastră. Pentru fiecare individ, pentru fiecare companie, pentru regiuni, pentru bisericile creștine, pentru stat. Sosirea refugiaților aprinde așadar aceste temeri, în mod difuz. Faptul că te simți străin în propria țară nu are însă legătură cu refugiații. Această anxietate este veche și se intensifică acum, pentru că anumite părți ale societății au impresia că au identificat imaginea dușmanului.

Aceasta ar fi imaginea de moment. Dar ceea ce se tot schimbă din vara lui 2015 în Germania este misiunea care implică o generație întreagă și nu doar o singură legislatură. Dacă Angela Merkel s-a referit prin propoziția sa ”Germania va rămâne Germania” la faptul că noi, germanii, am trecut dintotdeauna prin schimbări și am știut cum să le gestionăm, atunci are dreptate: dinamismul rămâne, pentru că a sta pe loc este (de cele mai multe ori) nociv.