Jucării pentru bogaţi

Recunosc, nu m-am suit până acum în nicio maşină electrică. Oamenii care deţin un astfel de automobil sunt entuziasmaţi de accelerarea puternică a maşinii lor, despre care spun nu doar că este puternică, ci şi silenţioasă. O super senzaţie - aşa spun toţi.

Super senzaţia asta are preţul ei. Un Golf cu motor electric nu costă sub 35 000 de euro, în timp ce modelul convenţional costă între 17 000 şi 27 000 de euro. Cu acesta din urmă conduci vreo 700 de km cu un rezervor, în timp ce Golful electric trebuie conectat la priză după aproximativ 190 de km.

În concluzie, chiar dacă statul şi industria de specialitate îmi oferă o subvenţie de 4 000 de euro, nu-mi pot permite un Golf cu motor electric. Raportul calitate-preţ pur şi simplu nu este deloc bun. Niciun producător german de automobile n-a reuşit până acum să ofere clienţilor automobile cu motoare electrice maturizate, care să reprezinte o alternativă viabilă în comparaţie cu automobilele obişnuite, sau măcar să trezească în mine dorinţa de a-mi cumpăra un atare model. În industria auto, un "must-have", precum cele din lumea telefoanelor mobile inteligente, nu va apărea foarte curând - cu sau fără subvenţia de 4 000 de euro. Cu siguranţă nu printre modelele germane.

Inovaţia, o problemă

Nu pot scăpa de senzaţia că producătorii germani de automobile nu prea au tragere de inimă să investească masiv în cercetarea şi dezvoltarea electro-mobilităţii. Expertul Stefan Bratzel vorbeşte chiar despre o problemă în domeniul inovaţiilor. 70 la sută dintre activităţile de cercetare se concentrează, ca întotdeauna, în zona "convenţională", recte în îmbunătăţirea consumului la motoarele pe benzină şi motorină. Nebun e cel care se gândeşte la lucruri rele...

Pe de altă parte, companiile sunt şi ele de înţeles. Cererea de maşini electrice este slabă, motiv pentru care nici nu apar efecte în lanţ capabile să determine o reducere de costuri; marjele sunt prea mici, iar preţul prea ridicat, mai ales comparat cu cel al modelelor de volum. Or fi ele, maşinile electrice, jucării pentru bogaţi, doar că noi nu ne îmbogăţim cu ele, aşa că de ce am investi miliarde în cercetare şi inovaţie?

Păcate politice

Iată că guvernul german a pus singur presiune pe el însuşi şi a declamat un ţel curajos: un milion de automobile electrice până în 2020 pe străzile Germaniei. Dată fiind imposibilitatea atingerii acestui scop, se comit două păcate politice. Într-o economie de piaţă socială, subvenţionarea este un păcat scuzabil, mai ales într-o branşă în care se învârt şi se câştigă miliarde de euro. Oh, şi să nu-mi zică nimeni că nu-i vorba despre o subvenţie, doar pentru că branşa însăşi cotizează şi ea cu jumătate din valoarea stimulentului.

Apoi, pentru acest stimulent se folosesc inclusiv fonduri publice. Plătitorul de taxe şi impozite finanţează astfel jucăriile bogaţilor. Asta-i economie planificată "deluxe", spune asociaţia contribuabililor. Iar asociaţiile de mediu oricum nu mai sunt convinse că transportul individual este sustenabil, aşa că, argumentează acestea, mai bine banii publici ar fi investiţi în dezvoltarea transportului în comun.

Aşa că am ajunge tot la discuţiile despre mediu. Mașinile electrice nu sunt ecologice în sine, atâta timp cât în Germania, pentru producerea de energie electrică, încă se mai foloseşte cărbunele. În plus, până ajunge în showroom, vehiculul electric parcurge un drum la fel de puţin ecologic precum fraţii lui dotaţi cu motoare convenţionale. Maşinile electrice nu sunt aşadar o armă minune împotriva schimbărilor climatice.

Oricum, politica de mediu a guvernului federal rămâne neplauzibilă, câtă vreme nu introduce o limită generală de viteză pe autostrăzi. Acest lucru nu doar că ar însemna reducerea masivă a tonelor de particule fine și gaze cu efect de seră din atmosferă, ci şi o drastică micşorare a numărul de decese pe autostrăzi. O decizie care nu costă niciun cent contribuabilul. Acest lucru presupune cu siguranță curajul de a înfrunta lobby-ul industriei auto. Ce politician să aibă atâta îndrăzneală?