Minisummit UE-Grecia

Încercarea moarte n-are. Alexis Tsipras aşteaptă mai mulţi bani de la creditorii internaţionali, necondiţionat - dacă s-ar putea. Şi cu cât încearcă mai mult, cu-atât mai dur e zidul de care se loveşte. Grecia e la un pas de înec. Fără noi credite, falimentul e doar o chestiune de timp.

Premierul Tsipras a fost nevoit să ceară o reuniune specială cu înalţi reprezentanţi europeni, ca Angela Merkel şi Francois Hollande, în cadrul căreia să fie găsită o soluţie "politică" pentru criza elenă. În viziunea lui Tsipras, "politic" înseamnă: să faci abstracţie de reguli. Însă aceste reguli sunt limpezi şi nu sunt de azi de ieri: Grecia beneficiază de sprijin, dar numai în condiţiile reformării sistemului şi respectării anumitor măsuri de austeritate astfel încât, într-o bună zi, ţara să nu mai aibă nevoie de ajutor.

Unde sunt propunerile?

Acestea au fost condiţiile impuse încă de la prima tranşă de ajutor financiar, în 2010. Pe 20 februarie 2015, miniştrii eurropeni ai finanţelor i-au mai întins Greciei o mână de ajutor: termenul scadent al celui de-al doilea program de asistenţă a fost prelungit cu patru luni. Grupul Euro aşteaptă şi-n ziua de azi planurile de redresare financiară ale guvernului elen.

Dimpotrivă, fără să-i consulte pe creditorii internaţionali, Atena a operat în sistemul de asistenţă socială nişte modificări care împovărează şi mai mult bugetul. În paralel, ministrul elen de finanţe, Giannis Varoufakis, s-a zburlit la toţi cei de care Grecia are mai multă nevoie ca oricând, cum ar fi Banca Centrală Europeană. Aroganţa "purtătorilor de cravată" de la Atena pare să n-aibă limite.

Numai grupul Euro decide

În aceste condiţii, era simplu de prevăzut că minisummit-ul de la Bruxelles nu se va încheia cu un acord privind noi ajutoare. Singura înţelegere la care s-a ajuns a fost una de la sine înţeleasă, anume că Grecia va trebui să înainteze o listă cu propuneri "în următoarele zile".

Însă Tsipras a pus la grea încercare răbdarea partenerilor europeni, nu numai din cauză că n-a prezentat niciun plan concret, ci şi din cauza manierei în care a dorit să se desfăşoare întrunirea - a tentativei sale de a fenta reglementările în vigoare.

Mai ales ţările micuţe din comunitatea monetară, ca Belgia şi Olanda, sunt deranjate de lipsa invitaţiei la summit, în condiţiile în care şi acestea au contribuit la pachetul de asistenţă pentru Grecia, în aceeaşi măsură ca Germania sau Franţa. Singurul for în care sunt decise acţiunile de-o asemenea importanţă este grupul Euro.

La vremuri noi, principii noi

În plan politic intern, Guvernul de la Atena a ţinut mereu să creeze impresia că "lupta" sa contra măsurilor de austeritate are legătură numai cu Germania. O impresie totală greşită căci şi Finlanda, Austria sau Ţările de Jos şi-au cam pierdut răbdarea cu grecii. Iar reuniunea restrânsă de la Bruxelles a demonstrat cât de izolată este, de fapt, Atena.

Tsipras şi oamenii săi au reuşit să facă valuri în comunitatea monetară privind eventuala stabilire a unor noi principii de fidelitate între statele zonei euro. În trecut, Franţa, Italia şi Spania au încercat să coalizeze contra politicii de austeritate. Însă, în ziua de azi, niciun guvernant nu-i ia apărarea lui Tsipras. Toţi sunt de părere că fiecare înţelegere trebuie respectată.

Să sperăm că premierul elen a început să priceapă că, prin tactica sa de până acum, nu va ajunge prea departe. Dacă nici în viitorul apropiat nu va veni cu propuneri concrete, Grecia nu va mai putea fi ajutată.