1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Lumea are mai puţină nevoie de Trump şi mai multă de Europa

21 septembrie 2017

Donald Trump se răţoieşte la Coreea de Nord şi la Iran, dar ar trebui să ţină cont şi de europeni, de la care are o mulţime de lucruri de învăţat, consideră Max Hofmann.

https://p.dw.com/p/2kTmR
Imagine: Reuters/S. Stapleton

Poate cineva să-i distragă atenţia preşedintelui american? Eventual cu un obiect strălucitor. Poate cu un filmuleţ haios de pe Youtube? Sau cu o pseudo-apariţie electorală în provincia americană? Pentru că atunci când se ocupă de politică externă - Iran sau Coreea de Nord - partenerii săi sunt cuprinşi de groază. În special cei din Europa.

După ani de pregătiri, partenerii de negocieri au traversat alte douăzeci de luni de nesiguranţă în legătură cu acordul nuclear cu Iranul. Uniunea Europeană, care s-a aflat la masa tratativelor, a fost nespus de fericită, considerând că documentul este un succes nemaipomenit, rodul celui mai îndrăgit instrument al UE de soluţionare a crizelor: diplomaţia clasică. După semnarea acordului, Agenția Internațională pentru Energie Atomică a verificat de şapte ori dacă iranienii respectă prevederile acestuia. Răspunsul acestei instituţii e de fiecare dată afirmativ. Concluziile au fost într-atât de convingătoare încât însăşi Angela Merkel a propus acordul cu Iranul drept model de urmat în discuţiile privind Coreea de Nord.

Confruntare directă cu Europa

Iată-l acum pe Donald Trump amenințând că va distruge probabil cel mai mare succes al diplomației internaționale din ultimii ani. De ce? Din cauza unei promisiuni electorale nebuneşti. Trump pune Coreea de Nord laolaltă cu Iranul, şi afirmă că ambele ţări trebuie tratate cu aceeaşi asprime. Să arunci state în aceeaşi oală este ceva ce europeni nu ar face. Ei cunosc prea bine efectele devastatoare pe care denunţarea înțelegerii cu Iranul le-ar produce chiar la porţile lor: destabilizarea Orientului Mijlociu, un viraj al acestei țări spre est - China și Rusia -, o întărire a forțelor antioccidentale radicale și multe altele.

Max Hofmann
Max Hofmann

Deci, ce poate face Uniunea Europeană? Probabil că va apăra acordul, așa cum a anunțat deja șeful diplomaţiei europene, Federica Mogherini, indiferent dacă Statele Unite îl denunţă sau nu. În practică, aceasta ar putea însemna că americanii vor impune din nou sancțiuni, dar nu şi europenii. Acest acord va aşeza ambele tabere pe linia unei confruntări directe. Modul în care președintele american reacționează într-o atare situaţie nu mai este un secret. În același timp, Occidentul ca unitate morală și politică, ar pierde orice credibilitate, fiind slăbit pe termen lung. Dacă SUA și UE nu mai pot acţiona în mod ferm, nimeni nu le mai ia în serios.

Uniunii Europene nu-i rămâne aşadar nimic de făcut în afară de a se folosi de ultimele fărâme de influenţă pe care le are în administraţia americană. Europenii trebuie să încerce să-i ţină pe americani în acordul nuclear cu Iranul. Succesul din ultimii ani ar trebui să vorbească de la sine, însă după cum se ştie, faptele nu mai contează la Casa Albă. Când a fost vorba despre acordul climatic, Merkel şi partenerii ei europeni au încercat să-l readucă pe Trump pe drumul raţiunii. Fără succes. De această dată este vorba despre un posibil nou război rece, sau chiar fierbinte într-o regiune oricum extrem de instabilă. Această situaţie s-ar putea înrăutăţi foarte rapid.

Diplomaţia este dificilă, dar utilă

În ceea ce priveşte Coreea de Nord, perspectiva este şi mai sumbră. Influenţa europenilor, se ştie, este foarte limitată. Uniunea Europeană nu poate şi nici nu vrea să ţină pasul cu cei doi orgolioşi, posesori de arme nucleare. Donald Trump şi Kim Jong Un. Dorinţa UE de soluţionare a crizei prin mijloace exclusiv politice şi diplomatice pare nesatisfăcătoare. Totuşi, abordarea europenilor este corectă. Este singura opţiune pe care o au la îndemână. Şi la acest capitol este evident clivajul între Europa şi Statele Unite când vine vorba despre dosare complicate de politică externă.

Donald Trump va trebui să se uite puţin şi către europeni, dacă vrea cu adevărat să obțină pacea mondială, așa cum a anunțat în fața Adunării Generale a ONU. Amenințările sale, atât la adresa Iranului, cât și a Coreei de Nord, au potențialul de a arunca lumea în abis.

Abordarea diplomatică europeană poate părea un pic slabă, dar este singura care a funcţionat cu adevărat în ultimii ani. Americanii au încercat şi ei, adesea cu mijloace militare, să facă ordine în Libia, Irak și Afganistan - cu rezultate parțial dezastruoase. De aceea, ameninţările lui Trump, care vin la pachet cu cererea de renegociere a acordului nuclear cu Iranul, par să fie cam goale de conţinut. Toată lumea crede că Trump este în stare să aplice o lovitură militară oarbă. Pentru negocieri echilibrate și complexe, omului supărat de la Casa Albă îi trebuie răbdare, experți și competență. Adică exact lucrurile pe care le are Europa.

Max Hofmann/vd