Comentariu: Marea neputinţă

UE pregăteşte noi sancţiuni împotriva Rusiei. Preşedinţii şi guvernele statelor membre au convenit să înăsprească sancţiunile deja hotărâte împotriva Moscovei, dacă Rusia nu îşi modifică abordarea în privinţa Ucrainei. Lipsesc, în schimb, formulări clare despre condiţiile pe care UE le impune Rusiei.

De fapt, nimeni nu doreşte aceste sancţiuni. Nici constructorii germani de automobile, nici băncile britanice, nici fermierii greci, care se tem de pagube mari, dacă pierd clienţii ruşi. În plus, mult dorita creştere economică în UE se împotmoleşte înainte de a avea loc, printre altele şi din cauza neînţelegerilor cu Rusia.

În context, şefii de guverne din Europa vor trata orice concesie, cât de mică, pe care o va face Rusia, ca pe o nouă şansă de pace în Ucraina. Cu toate acestea, toată lumea ştie că promisiunile lui Vladimir Putin nu valorează cât o ceapă degerată. Putin dă mâna cu Poroşenko, vorbeşte despre pace, însă nu ezită să trimită soldaţi şi arme în estul Ucrainei, exact cum a procedat şi în cazul Crimeei, pe care nimeni nu vrea s-o ia. La fel ar putea sta lucrurile şi în estul Ucrainei, unde, de asemenea, nimeni nu l-ar opri pe Putin.

Metoda lui Putin n-a fost anticipată

Occidentul este neputincios pentru că nu are nicio idee cum să reacţioneze în faţa fenomenului Putin. Ideea anexării unui teritoriu străin n-a mai trecut nimănui prin minte timp de un sfert de secol. Protestele şi izolarea politică n-au avut niciun efect, iar sancţiunile s-au dovedit a fi, de asemenea, inutile. Ce mijloace de a se opune mai are Vestul?

Teoretic, UE ar putea deschide şi mai mult robinetul cu sancţiuni împotriva Rusiei, limitând importurile de gaz şi petrol. Acest lucru ar afecta principala sursă de profit a marelui vecin răsăritean. Este însă greu de crezut că un atare pachet de sancţiuni ar putea avea succes, de vreme ce Finlanda şi statele baltice sunt, practic, dependente în totalitate de gazul rusesc. Iar iarna stă să înceapă.

Pe de altă parte, la nivel european nici consensul politic privind sancţiunile anti-ruseşti nu pare a fi foarte solid. Recent, Franţa a decis să voteze în favoarea sancţiunilor, doar pentru că Parisului i s-a permis să livreze Rusiei două portelicoptere, deja contractate de Kremlin; vase prin care Rusia ar putea, mai târziu, să şantajeze ţările vecine. La rândul ei, Slovacia ameninţă că va utiliza dreptul de veto împotriva sancţiunilor, pe care Bratislava le consideră dăunătoare pentru economia slovacă. Ce să mai vorbim despre Viktor Orban, admiratorul lui Vladimir Putin, care respinge din principiu orice fel de măsură punitivă împotriva Rusiei.

Sacrificarea ţărilor baltice?

Chiar şi în situaţia în care regimul sancţiunilor va fi înăsprit încă o dată, iar grupul G20 va reuşi să izoleze şi mai mult Rusia, probabil că Putin tot nu va putea fi oprit. Politicieni americani, precum democratul Robert Menendez sau republicanul John McCain, solicită înarmarea Ucrainei. În opinia lor, aceasta ar fi singura soluţie viabilă împotriva Moscovei.

Opţiunea militară, care este, oricum, exclusă din capul locului, ar oferi pretextul perfect pentru Putin de a invada Ucraina. Niciun oficial nu recunoaşte cu voce tare un fapt: Europa se bucură enorm că Ucraina nu este membru NATO, după cum ar fi dorit fostul preşedinte american, George W. Bush. Altfel, acum, Alianţa Nord-Atlantică ar fi fost nevoită să se implice într-un conflict deschis cu o mare putere nucleară.

Există, pe de altă parte, în ţările baltice şi Polonia, păreri conform cărora, dacă Ucraina ar fi fost membru NATO, Putin n-ar fi declanşat sub nicio formă "aventura" de pe Crimeea. Din acest punct de vedere, nu se pot face decât presupuneri.

Fapt este că, dacă-l tratezi pe Putin cu prea multă indulgenţă, îi sporeşti apetitul pentru cucerirea altor teritorii. Chiar dacă nu-l pot opri în mod direct pe preşedintele rus, sancţiunile europene au importanţa lor; ele pot semnaliza faptul că Europa nu acceptă, în chip defetist, încălcarea dreptului internaţional.

Dintr-o anumită perspectivă, aspectul militar este, totuşi, foarte important în acest context. Ţările membre NATO din estul Europei nu trebuie să aibă nici cea mai mică îndoială cu privire la obligaţiile Alianţei. Putin ştie că Occidentul nu poate interveni miliar în Ucraina. Dacă, însă, Putin va avea impresia că NATO lasă de izbelişte un stat membru precum Estonia, pentru a evita un conflict cu Rusia, atunci liderul de la Kremlin chiar ar avea mână liberă să facă ce vrea. Or, asta ar însemna sfârşitul NATO.