Merkel calcă pe urmele lui Kohl

 

Este repetiţia generală pentru alegerile generale din septembrie 2017. Angela Merkel vrea să-şi mobilizeze partidul, Uniunea Creştin Democrată (CDU), să strângă rândurile. Dar strălucirea de odinioară s-a estompat. Discursul ei, prea fărâmiţat, este pe arii extinse o înşiruire monotonă de vorbe. Delegaţii sunt nemulţumiţi.

Şi arată asta la votul de realegere a lui Merkel în fruntea formaţiunii. Numai 89, 5 la sută votează pentru, cu şapte la sută mai puţin decât în 2014. Fiecare al 10-lea delegat prezent în Sala Gruga din Essen a votat împotriva cancelarei. Şi asta cu aproximativ 10 luni înaintea alegerilor generale. În plus, 52 de delegaţi s-au abţinut de la cel mai important vot de pe durata întregului congres.

Merkel a părut deja înfrântă cu mult timp înaintea votului, când a început să-şi rostească discursul, lung de 80 de minute. Poate din cauza unei răceli. Dar starea ei de spirit s-a potrivit cu atmosfera ce domneşte în partid de mai multă vreme. Se aude că baza formaţiunii cleveteşte, deşi delegaţii au cu toţii mare respect pentru activitatea de cancelar a lui Merkel, mai ales înainte de a lua decizia privindu-i pe refugiaţi în vara anului 2015.

Merkel a recoltat cele mai entuziaste aplauze la congres când s-a pronunţat pentru interzicerea vălului musulman în public, pentru respingerea urii populiste, a islamismului şi a societăţilor paralele. A fost balsam pentru urechile partidului, care nu mai este în totalitate strâns în jurul lui Merkel. În cazul lui Helmut Kohl, pe care ea l-a răsturnat din fruntea CDU pe vremuri, prăbuşirea a început cam tot aşa.

Tăria ei sunt amintirile

Punctul culminant al discursului a fost reprezentat de amintirile despre perioada reunificării Germaniei. Merkel a povestit cum a renunţat la fizică pentru a se dedica politicii, cum a devenit pentru scurt timp membră a formaţiunii social-democrate SPD, aterizând de acolo la "Avântul Democratic" şi, în cele din urmă, la CDU. Vocea ei s-a schimbat, iar firul amintirilor este întrerupt. "Ieşi în public", exclamă ea. "Acolo se află libertatea". Sala ascultă cu încordare. Şi, dintr-o dată, Merkel afirmă: "Trebuie să mă ajutaţi...Ştiu că şi eu v-am pus în situaţii dificile."

Dar în ciuda acestor pasaje, în ciuda ovaţiilor prelungite ostentativ, discursul a fost cu mult sub cel rostit în 2015 la congresul CDU de la Karlsruhe. A fost chiar mai slab decât cel din urmă cu două săptămâni, când Merkel şi-a anunţat la Berlin intenţia de a candida pentru un nou mandat de cancelar.

Între Merkel şi Kohl se pot trasa mai multe paralele. În 1994 el a candidat pentru al patrulea mandat de şef al guvernului, iar partidul l-a secondat fără prea multă tragere de inimă. Entuziastă era pe atunci doar "generaţia Kohl", adică tinerii pentru care Kohl era cancelar dintotdeauna.

De această dată Merkel nu s-a reinventat şi nu a reinventat partidul. Poate că nici nu a urmărit asta. A vrut doar să cultive nucleul brandului CDU, aşa cum s-a coagulat el în ultima vreme. Poate că şi Merkel s-a reinventat deja de prea multe ori. Cert este că discursul ei, cel mai important din ultimele luni, anunţă o continuare a politicii de până acum. Să fie de ajuns? Campania electorală va fi - asta se ştie de pe acum - cea mai dificilă de la reunificarea Germaniei. Întrebarea rămâne valabilă şi după congresul CDU de la Essen. Şi se va pune tot mai răspicat.

Christoph Strack / ia