Comentariu: minune sau nebunie?

S-a spus că graba este mare. Până la finele lui august, Grecia trebuie să ramburseze 3 miliarde de euro Băncii Centrale Europene, iar în septembrie alte 1,5 miliarde de euro Fondului Monetar Internaţional. Tocmai de aceea, negocierile trebuie să ia sfârşit până atunci.

Am mai auzit aşa ceva, inclusiv la sfârşitul lunii iunie în cadrul agitatului summit UE, când s-a vorbit despre acordarea de credite urgente Greciei pentru ca ţara să poată achita alte credite. Cu alte cuvinte, pentru a-şi achita datoriile, grecii trebuie să se îndatoreze şi mai mult.

Acest sistem se va prăbuşi mai devreme sau mai târziu. Asta înseamnă că toţi creditorii Greciei vor trebui să accepte o reeşalonare a datoriilor, cel puţin parţială.

Povară grea

După două programe de ajutor financiar, Grecia are peste 300 de miliarde de euro datorii. Conform celor mai recente statistici livrate de Eurostat, această sumă reprezintă 170 la sută din produsul intern brut al ţării. Nicio altă ţară europeană nu se află într-o asemenea situaţie.

Creşterea datoriilor este agravată din păcate şi de situaţia precară a economiei greceşti, care nu va înregistra nicio creştere până în 2017. FMI crede că, în absenţa restructurării datoriilor, Grecia va fi efectiv sufocată - adică exact ceea ce spune şi guvernul de stânga de la Atena.

Uniunea Europeană atrage atenţia că Grecia va trebui să achite o bună parte a creditelor (cu dobânzi cu tot) începând abia din 2023. Totuşi: povara este enormă, mai ales pentru o ţară cu o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită, părăsită de cele mai luminate minţi ale sale.

Minuni

Faptul că negocierile au loc în acest moment ar putea fi catalogat drept o minune politică. Acest lucru este valabil în primul rând pentru Grecia. Nu cu mult timp în urmă, guvernul Tsipras nu doar că a respins brusc solicitările creditorilor, ba chiar a chemat poporul să voteze dacă este de acord sau nu cu acestea. Iar peste 60 la sută dintre greci au răspuns cu "nu".

A doua componentă a acestei minuni politice poate fi admirată în alte state din zona euro. Tsipras şi oamenii săi s-au răţoit la acestea - cu precădere la Germania - acuzându-le de şantaj. Mai mult, fostul ministru de Finanţe al Greciei, Yanis Varoufakis, i-a numit pe omologii săi "terorişti".

Ei bine, tocmai aceste ţări sunt cele care trebuie acum să scoată din nou banul din vistierie. Ce minune că vor să şi facă asta! În ce măsură toate parlamentele vor achiesa la iniţiativă este o cu totul altă discuţie.

Faptul că forul legislativ finlandez, a cărui critică dură la adresa grecilor este deja de notorietate, a acceptat reluarea negocierilor, oglindeşte generozitatea uimitoare a statelor din zona euro, care sunt cu nervii întinşi la maximum.

Datoriile rămân

Din partea Greciei se aşteaptă în continuare mai multe lucruri. După toate promisiunile nerespectate ale guvernului Tsipras şi multe alte vorbe goale, ar fi cu adevărat surprinzător să constatăm că, de această dată, guvernul atenian chiar se apucă pe bune să facă reforme structurale! Dar şi aşa, problema solvabilităţii Greciei rămâne la fel de gravă.

Premisa de la care au pornit aceste noi negocieri este că grecii nu au de ales. Într-un final, europenii care dau banii au luat o decizie eminamente politică. Calculul lor este simplu: prăbuşirea zonei euro ar avea urmări economice şi politice greu de evaluat, aşa că hai să mai facem o încercare cu acest dificil partener de discuţii.

Numai că, pe parcurs, o bună parte din încrederea reciprocă a fost distrusă. Politicienii europeni au vorbit în exces despre aşa-numita "ultimă şansă". Într-o bună zi, această ultimă şansă se va evapora şi ea.