Naționalismul care ar putea distruge UE

Discursul cancelarului federal Angela Merkel în Bundestag poate fi rezumat în acest fel: Să răspundem Turciei, să-l ignorăm pe Trump și să mai așteptăm în privința Theresei May.   

Obiectivul discursului a fost să prezinte poziția Germaniei înainte de summitul UE deosebit de important de la Roma pe 25 martie. Merkel s-a concentrat, într-o parte considerabilă a discursului, asupra declarațiilor lui Erdogan și ale altor politicieni de vârf din Turcia care au comparat Republica Federală cu Germania nazistă.

Merkel a spus pe bună dreptate că astfel de comparații sunt aproape prea ridicole și puerile pentru a merita să fie comentate. Faptul că le-a comentat, totuși, pe larg subliniază ce impact emoțional puternic au subiectele naționale și în era globalizării. Aceasta e problema cea mai mare a Uniunii Europene - și, prin extensie, și a lui Merkel.

Populiști anti-europeni 

În ciuda laudelor aduse de Merkel Uniunii Europene ca "poveste de succes unică" și garanție a păcii europene, populismul de dreapta amenință să destrame UE. Nu există niciun consens în privința refugiaților și a migranților, electoratul din Marea Britanie a decis să renunțe complet la UE și mulți se tem că populiștii anti-europeni vor avea succes la alegerile din Franța, Olanda și Germania.

Merkel vrea să pună capăt acestor tendințe. După o mică aluzie la criticile formulate de președintele SUA Donald Trump la adresa aliaților Washingtonului din NATO, cancelarul federal a cerut mai multă responsabilitate europeană pentru securitatea bătrânului continent, în special cu privire la Balcani. A menționat Brexit-ul doar la sfârșitul discursului, spunând, de fapt, că nu se prea poate spune nimic înainte ca guvernul Theresei May să solicite oficial ieșirea din UE. Cancelarul a dat aproape impresia că speră ca britanicii să-și bage mințile în cap în ultima secundă.

Un rol extins pentru UE ca răspuns la tendințele izolaționiste în SUA 

În timp ce Merkel a subliniat aspectele pozitive, ea și UE se confruntă cu o serie de situații spinoase. Merkel nu poate să riposteze la declarațiile lui Erdogan și ale guvernului de la Ankara în măsura în care ar vrea să o facă pentru că are nevoie de acordul dintre Turcia și UE pentru a reduce numărul migranților. Astfel, poate cel puțin să spere să-i țină la distanță pe naționaliștii populiști. Mai mult, faptul că Merkel s-a pronunțat în favoarea unui rol extins pentru Uniunea Europeană a celor 27 de state ca răspuns la tendințele izolaționiste ale lui Trump, contrazice scepticismul și chiar ostilitatea multor europeni față de UE.

Calmul caracteristic al lui Merkel nu poate șterge dintr-o dată liniile despărțitoare naționale din Europa. Participanții la summitul EU urmează să se pregătească pentru aniversarea a 60 de ani de la tratatele care au pus bazele Comunității Europene. Festivitățile vor avea loc într-o perioadă în care naționaliștii solicită ca UE să fie redusă la dimensiunile de la început - sau chiar să se renunțe complet la ea. 

Merkel a arătat că e o apărătoare viguroasă a unei Europe unite și că poziția Germaniei la summitul de la Roma va fi: O Uniune Europeană puternică e bună pentru toți. Dar ar trebui să fie conștientă că mulți europeni, poate chiar majoritatea, vor o Uniune mai puțin influentă la nivel național, nu una mai puternică. Sentimentele naționaliste se accentuează - Merkel nu a putut nici măcar să le lase deoparte în propriul discurs și în politica ei actuală. Iar acestea ar putea fi chiar sentimentele care să semnaleze un sfârșit al Uniunii Europene.

Autor: Jefferson Chase (das)