Nimeni nu se joacă cu Angela Merkel!

Se poate scrie, tocmai în aceste zile, o declarație de dragoste pentru social-democrații germani? Pentru acest biet grup chinuit care se confruntă cu o serie de recorduri negative? Poți spune într-adevăr că ți se pare extraordinar ce fac, de pildă, liderii tineretului social-democrat sau ceilalți membri ai partidului care nu mai au chef de o nouă mare coaliție cu conservatorii - în contradicție cu ceea ce vrea șeful lor? 

Da, eu pot! Presupun că ține de pasiunea mea pentru obiecții și opoziție. Mi se pare grozav ce se întâmplă în SPD - nici vorbă de o obediență oarbă de tip "ordre du mufti". Recunosc: orice firmă ar eșua în afacerile ei dacă fiecare ar face doar ce vrea. E anarhie! Minunat! 

Pe celaltă parte a baricadei, într-o casă mare (care se numește cancelarie federală) cu adresa strada Willy-Brandt 1 (care a fost, de altfel, social-democrat) stă Angela Merkel și gestionează funcționarea unui guvern provizoriu. Unii cred că totul poate să continue tot așa. Cancelara federală, doctor în fizică, s-a descurcat de minune cu criza euro, criza băncilor, Grecia și așa mai departe...

Merkel nu are răspunsuri la crizele actuale

Da, e adevărat. Dar ține de trecut. Acum avem de-a face cu alte crize în Germania, de exemplu cea a refugiaților. Și, în anumită măsură, și cu o criză a democrației: cel puțin 92 de extremiști de dreapta din fracțiunea parlamentară AfD (Alternativa pentru Germania) așteaptă disciplinați ca alegătorii să spună data viitoare: păi, ăștia nici nu sunt chiar așa de răi... Și doamna Alice Weidel din AfD poartă haine atât de elegante. Când mă gândesc la așa ceva, mi se face frică.

Cancelara și lidera CDU Angela Merkel are multe merite, dar nu are răspunsuri la aceste crize. Și nici nu am început să deplâng alte probleme interne, cum ar fi chiriile exorbitante din metropolele germane, digitalizarea în ritm de melc sau riscul tot mai mare de a trăi bătrânețea în sărăcie în mijlocul unei țări bogate. Chiar și după sondările de 24 de ore de la finele săptămânii trecute, Merkel părea să spună, cu gestul ei caracteristic de a forma un romb cu mâinile: așa deci, hai să vedem, ce iese din asta...

Scuze, dar cancelara nu poate să continue așa! Cetățenii nu sunt un fel de experiment din domeniul fizicii, unde vezi ce iese și care vor fi reacțiile. Angela Merkel a scris o disertație în fizică, în care unul dintre subiecte era "mecanismul reacțiilor de dezintegrare". Nu am nicio idee despre conținutul concret, dar formularea apare deja în titlu. E exact ceea ce vedem pe moment și în viața politică. 

Mereu sunt de vină ceilalți!

Cel mai perfid e că mereu dă vina pe alții. După ce au eșuat negocierile privind o coaliție între conservatori, liberali și ecologiști, o întreagă operetă, de vină a fost liderul liberal Christian Lindner! Când Uniunea CDU-CSU nu a găsit o linie comună în politica privind refugiații, cine a fost de vină? Fostul lider creștin-social Horst Seehofer. Și cine va fi de vină dacă social-democrații nu vor participa la proiectul "Ne trebuie neapărat o mare coaliție, pentru că nu găsim o altă formulă de guvern"? Ați ghicit, liderul social-democrat Martin Schulz. Sau poate social-democratul Sigmar Gabriel, ministrul federal de Externe. Sau Andrea Nahles, care conduce grupul parlamentar al social-democraților în Bundestag. Nici nu prea contează cine - atât timp cât nu e Angela Merkel.

Dacă Angela Merkel nu vrea un guvern minoritar, să o lase baltă! Ar avea parte de o majoritate clară în cazul unui nou vot în Bundestag? Nu aș băga mâna în foc pentru ea. Vezi mai sus modelul reacțiilor de dezintegrare.

E posibil ca SPD să ajungă la un rezultat foarte prost, de 18 la sută, în cazul unor alegeri anticipate. S-ar putea ca Martin Schulz să nu mai rămână liderul acestui partid mândru pentru prea multă vreme. Și e adevărat că SPD e un partid care nu iubește, pe moment, guvernarea, ci mai degrabă opoziția. Dacă social-democrații ar fi intrat în negocieri cu mai multă sinceritate, ar fi zis: "Da, formăm o coaliție cu conservatorii - dar cu o condiție: Merkel trebuie să plece!"

Martin cel trist și Andrea cea rezistentă

Martin Schulz, cel trist, și Andrea Nahles, cea rezistentă, nu au prezentat, probabil, această solicitare. Și acum asistă la o reacție de dezintegrare la baza propriului centru de putere. După această săptămână chinuitoare și congresul social-democraților de la Bonn, care promite să fie palpitant, s-ar putea ca liderii partidului să primească un mandat chinuit pentru inițierea unor negocieri de coaliție cu conservatorii. Mai târziu, Martin cel trist și Andrea cea rezistentă trebuie să prezinte rezultatul în fața celor 440.000 de membri ai partidului: Doar asta ați vrut și voi. Sau nu?

Anarhia e o parte a problemei. Cealaltă e că cine intră în jocul perfid de putere al Angelei Merkel nu dă dovadă de prea multă inteligență. În Germania, situația s-a schimbat de la alegerile din 24 septembrie 2017 încoace. Avem șase grupuri parlamentare în Bundestag. Și dacă toată lumea ar fi sinceră, cel puțin patru dintre ele ar constata: nimeni nu se joacă cu Angela! Germanii îi datorează multe. Dar, acum, nu mai reușește să obțină o majoritate. Timpul ei a trecut.

Autor: Marko Langer (das)