Noua tentativă a lui Tsipras

La fel ca de multe ori în trecut, şi de astă dată Tsipras a surprins. Iniţial, premierul de stânga şi şef al partidului Syriza avea de gând să ceară Parlamentului un vot de încredere. Apoi ar fi urmat aprobarea planului de austeritate, într-o şedinţă extraordinară a legislativului încă în această vară. Până la urmă, premierul elen s-a decis - aparent spontan - să-şi anunţe demisia. Să părăsească pur şi simplu terenul, lăsându-i mână liberă preşedintelui Greciei Prokopis Pavlopoulos? Până de curând un scenariu de groază, dacă luăm în calcul consecinţele pe care le-ar atrage după sine.

Preşedintele a tăcut deocamdată

Potrivit Constituţiei în vigoare, preşedintele ar trebui, într-o asemenea situaţie, să-l mai însărcineze o dată pe Alexis Tsipras cu formarea unui nou guvern, şi, la nevoie, şi pe cele două formaţiuni politice care-i urmează Syrizei ca mărime. Abia după aceea ar fi deschisă calea pentru organizarea de alegeri anticipate. Acest scenariu ar presupune ca, pentru prima dată, şi partidul radical de dreapta "Zorii Aurii" (al treilea ca mărime) să aibă posibilitatea de a forma guvernul.

Faptul că, până vineri dimineaţa, preşedintele Prokopis Pavlopoulos a evitat să se pronunţe asupra procedurii care va urma dă naştere la o serie de speculaţii. Va interpreta el altfel Constituţia sau se va ajunge la o mare coaliţie? Sau va reuşi opoziţia din interiorul Syrizei să obţină, după ruperea de acest partid, ca a treia forţă politică a ţării, mandatul de a alcătui un nou executiv pentru a exclude de la guvernare "Zorii Aurii"? Orice pare posibil pe scena politică elenă şi nimic n-ar mai surprinde.

Totuşi întrebarea centrală persistă: de ce a ales Tsipras acest drum? Răspunsul e simplu: pentru că nu are de ales. Tsipras a ajuns să fie un şef de partid fără partid. Aceasta după ce numeroşi deputaţi de stânga au refuzat să-l mai urmeze şi după ce a reuşit să impună proiecte de legi doar cu ajutorul voturilor opoziţie din Parlament. Alegerile anticipate ar avea avantajul că premierul şi-ar putea alcătui noile liste electorale după bunul său plac, lăsându-i deoparte pe cei care stau mereu cu piciorul pe frână. Un alt avantaj l-ar reprezenta faptul că aripa de extema stângă a Syrizei grupate în jurul ministrului Energiei, Panagiotis Lafazanis, care respinge politica de austeritate, n-ar avea destul timp să se pregătească pentru un nou scrutin, nereuşind astfel să se impună în faţa lui Tsipras. Nu degeaba Lafazanis a criticat vehement joi scurta campanie electorală. În schimb, îi convenise perioada electorală scurtă dinaintea referendumului.

Ce ne învaţă istoria...

Istoria Greciei ne învaţă că un partid de stânga are şanse de succes doar atunci când se bucură de susţinerea clasei de mijloc şi când este condus de o personalitate carismatică. Syriza lui Tsipras pare a îndeplini toate aceste premise, tabăra în formare a lui Lafazanis, nu. Dacă Tsipras foloseşte avantajele momentului şi reuşeşte să scape de forţele radicale de stânga, şi-ar dovedi din nou talentul său de excelent tactician. Ar fi însă şi o problemă: un al treilea scrutin în decurs de de doar şapte luni nu rezolvă nicicum problemele financiare ale ţării. Dimpotrivă, necesită chiar mulţi bani.