Comentariu: Nu ne lăsăm intimidaţi!

Mai întâi atacul comis la Montreal, apoi cel de la Ottawa şi împuşcăturile din Parlament. Victimele au fost alese întâmplător. La fel ca acelea din luna mai, când a fost atacat Muzeul Evreiesc din Bruxelles. Sau ca în cazul soldaţilor britanici ucişi în plină stradă la Londra cu un an înainte. Făptaşii: musulmani fanatici. Actele de violenţă săvârşite în mijlocul marilor oraşe occidentale generează teamă. De fapt, aceasta şi urmăresc teroriştii.

Şi-n Germania ar putea avea loc asemenea incidente. În orice clipă. Fiindcă şi în Germania există musulmani fanatici. Peste 450 dintre aceştia se pare că au şi plecat în Siria sau Irak pentru a se alătura "Statului Islamic". Între timp, aproximativ 100 dintre ei s-ar fi întors în Germania şi mai radicalizaţi decât erau înainte de a călători în zona de conflict. Oameni obişnuiţi cu brutalitatea, potenţiale bombe cu ceas - cum îi numesc experţii în securitate.

În căutarea siguranţei absolute

Cum să reacţionăm în faţa pericolului? Ne putem apăra? Noi, cei care punem atâta preţ pe siguranţă... Noi cei care, între timp, nu ne mai plimbăm cu bicicleta fără să purtăm cască. Vrem să ne protejăm cumva, dar dacă suntem sinceri cu noi înşine ar trebui să recunoaştem următorul lucru: nu ne putem apăra 100%. Nu în faţa unor făptaşi precum cei din Montreal, Ottawa, Bruxelles sau Londra.

E o tragedie? Nu! Fiindcă în viaţă renunţăm să ne protejăm în multe situaţii. În Germania, numărul victimelor decedate în accidente rutiere sau casnice creşte de la an la an. Mai mulţi oameni mor în timp ce spală geamurile decât ucişi de terorişti. Şi totuşi, nimeni nu renunţă să mai plece cu maşina în vacanţă sau să-şi mai cureţe ferestrele.

Stephen Harper a făcut ce trebuia

Pentru mine, eroul săptămânii este Stephen Harper. După cel de-al doilea atac, premierul Canadei a făcut singura declaraţie care trebuia făcută: "Nu ne lăsăm intimidaţi!"

Cu alte cuvinte: vrem să rămânem o societate deschisă, vrem să rămânem o societate fidelă principiilor de drept. De aceea, în societăţile occidentale, fiecare trebuie să poată trăi liniştit şi în afara suspiciunilor, indiferent de religia sa.

De aceea, aceste societăţi rămân deschise pentru imigranţi. Aşa e şi normal mai ales când aceşti oameni sunt ameninţaţi în ţările lor de origine. "Îi primim numai pe creştini" n-ar fi în niciun caz soluţia pentru o ţară care respectă principiile societăţilor deschise.

Suntem o ţară liberă şi vom trăi şi-n continuare la fel de liber. Vom organiza târguri de Crăciun pe care le vor vizita mii de oameni. Femei şi bărbaţi deopotrivă vom merge pe stadioane şi vom urmări împreună meciurile chiar dacă jucătorii poartă pantaloni scurţi. Pur şi simplu vom trăi ca până acum. Şi vom încerca să ne gândim cât mai puţin la cine, ce pericole ascunde.

Toleranţa şi statul de drept

Înainte de orice, o societate liberă se remarcă prin toleranţă. Fiecare are dreptul să-şi spună doleanţele, părerea. Toleranţa dispare atunci când faptele cuiva îngrădesc libertatea celorlalţi, dar şi atunci când bazele convieţuirii noastre sunt ameninţate. Există o lecţie pe care germanii au învăţat-o din istoria lor: statul nu trebuie să-şi lase duşmanii să înainteze. De aceea, interdicţia privind propaganda jihadistă este în regulă şi nu contravine principiilor statului de drept.

Forţa unei societăţi devine vizibilă mai ales în situaţii de criză. Când, chiar şi în faţa duşmanului, continuă să-şi menţină principiile. Nu când pe baza unei suspiciuni se apucă să intercepteze telefoane, să opereze arestări, să retragă paşapoarte sau cetăţenii. Sau înfiinţează spaţii lipsite de drepturi ca Guantanamo. Statul de drept este o valoare în sine. În faţa legii suntem toţi egali. Chiar şi dacă extremiştii ne-ar răpi orice urmă de demnitate şi ne-ar ucide cu bestialitate cetăţenii pe străzi, făptaşii ar fi trataţi şi judecaţi conform legii.

Nu ne lăsăm intimidaţi. Orice altă atitudine ar însemna o victorie a terorismului.