O decizie cu cântec

Decizia privindu-i pe atleţii ruşi a fost primul examen important pentru preşedintele german al Comitetului Internaţional Olimpic (CIO), Thomas Bach. Un examen picat cu succes. În loc să ia o decizie clară privind soarta echipei olimpice a Rusiei, el a pasat această responsabilitate în terenul federaţiilor internaţionale de specialitate. Acestea au fost chemate să decidă dacă cutare atlet rus a fost implicat sau nu în scandalul de doping. Aceasta nu e o decizie care să lase întredeschisă o uşă din dos, ci o punte de aur care leagă Moscova de Rio!

In dubio pro reo - dacă există îndoieli se decide în favoarea învinuitului. Aşa se poate interpreta decizia, şi se poate vorbi de o soluţie corectă din perspectiva atleţilor nevinovaţi. Acestea au şi fost argumentele lui Thomas Bach. El s-a întrebat: "În ce măsură poate fi tras la răspundere un sportiv anume pentru un sistem existent într-o ţară?". Responsabilul a vorbit de asemenea despre "prezumţia de nevinovăţie" şi despre "criterii mai stricte pe care trebuie să le îndeplinească orice sportiv rus." În final, s-a felicitat pentru o decizie bună, care nu pedepseşte atleţi curaţi pentru un sistem cu care nu au avut legătură. Ei au acum ocazia să-şi dovedească nevinovăţia în faţa federaţiilor internaţionale de specialitate.

Cine face dezvăluiri pierde

Dar cât de amănunţite şi de unitare pot fi cercetările federaţiilor de specialitate? Criteriile nu sunt clare şi fără echivoc. De exemplu, se cere prezentarea mai multor probe negative de doping realizate la nivel internaţional. Dar nu se spune clar câte probe. Şi nu mai sunt decât două săptămâni până la deschiderea Olimpiadei din Rio. Apoi, ce federaţie sportivă internaţională îşi împiedică benevol propriile staruri să participe la o astfel de întrecere? Federaţia Internaţioanlă de Tenis, de pildă, a anunţat deja că va permite tuturor sportivilor ruşi calificaţi să participe la Olimpiadă.

Dar această decizie nu este corectă. Fiindcă, dacă s-ar admite această argumentare, şi între legitimaţii Federaţiei de Atletism Uşor se află poate sportivi ruşi care nu s-au dopat. Dar ei sunt în continuare suspendaţi. La fel ca, în treacăt fie spus, toţi sportivii ruşi care s-au dopat în trecut, în frunte cu martora Iulia Stepanova, cea care a provocat prin depoziţiile sale întreg scandalul. Stepanova "nu îndeplineşte cerinţele etice", a comunicat CIO. Dar alţi atleţi care s-au dopat, provenind din alte ţări, şi care şi-au ispăşit perioada de suspendare, au acum voie să participe la Olimpiadă! Măcar Stepanova a fost invitată la Rio să urmărească din tribună întrecerile. Dar acesta este un semnal clar la adresa tuturor celor tentaţi să mai facă dezvăluiri.

O non-soluţie comfortabilă

O strategie "a toleranţei zero", de felul celei anunţate de Thomas Bach, ar trebui să arate altfel. Ce să se mai întâmple pentru ca CIO, organizatorul Olimpiadei, să acţioneze? CIO permite Rusiei, ţară care a practicat pe parcursul mai multor ani un adevărat dopaj de stat, să-şi trimită sportivii la Olimpiadă. Ei vor evolua sub steagul Rusiei. Ideea olimpică trece astfel prin grele încercări. Ba chiar este redusă la absurd.

Decizia este totodată o palmă dată pe obrazul oricărui sportiv care nu se dopează. Va exista atlet care nu va simţi un gust amar când va sta pe podium la Rio alături de un sportiv rus? CIO şi Thomas Bach ar fi făcut bine să dea curs recomandării agenţiei mondiale anti-doping WADA, să arate că au coloană vertebrală şi nu tolerează dopajul. Aşa însă, credibilitatea CIO este o dată în plus afectată iar dopajul de stat apare ca un posibil exemplu de urmat şi pentru alte naţiuni.