O lovitură mişelească

Lista celor 89 de politicieni şi funcţionari europeni declaraţi indezirabili la Moscova a stârnit agitaţie în Uniunea Europeană. Însă furtuna de proteste încape într-un pahar cu apă, este de părere Christian F. Trippe.

"Lista neagră" a Moscovei e plină de ciudăţenii. O grămadă de nume care nu te duc cu gândul la nimic. În orice caz, nu la poziţia "anti-rusă" a acestora. "Anti-rusă" în sensul că nu sunt de acord sau critică actuala politică externă a preşedintelui Vladimir Putin. Nici măcar birourile persoanelor vizate nu-şi pot explica interdicţia primită de la Kremlin.

Apoi, pe listă se regăsesc multe nume din rândul doi al politicii europene. Nume ca fostul vicepremier britanic, Nick Clegg, sau fostul ministru de Externe ceh, Karel Schwarzenberg. În opinia observatorilor - o listă neprofesional alcătuită.

Ce vrea să spună Moscova cu această listă?

Împărţirea numelor pe ţări pare mai degrabă dictată de creşterea nivelului de testosteron politic decât de raţiune. Ţările Baltice şi Polonia - în ochii Moscovei, deosebit de deranjante - sunt mult mai prezente pe lista neagră, exagerat chiar, comparativ cu naţiunile mari şi influente din Europa.

Prin urmare: ce vrea să spună Moscova cu această listă? Mai întâi de toate că şi Kremlinul poate face uz de instrumentele diplomatice pentru a plăti cu aceeaşi monedă. Conform acestei logici, Uniunea Europeană "a început" aplicând interdicţii de călătorie funcţionarilor, politicienilor şi militarilor ruşi implicaţi în anexarea peninsulei Crimeea la Federaţie.

Faptul că Moscova nu argumentează cum s-a ajuns la alcătuirea acestei liste e un semn. Însă despotismul nu e un semn al puterii.

Unii dintre cei "blocaţi" spun că sunt mândri de imposibilitatea de a călători în Rusia. Afirmaţia lor aminteşte de strigătul triumfal auzit mai întâi la Moscova. Acolo, nişte capete naţionaliste înfierbântate au reacţionat la interdicţia de călătorie în spaţiul comunitar de parcă Uniunea Europeană le-ar fi acordat titluri nobiliare. Dar cine pretinde că se află într-un impas politic nu face decât să-şi mascheze propria neputinţă.

Cine seamănă vânt...

Şi tocmai în această situaţie par a fi toate părţile: uimitoarea neputinţă de a găsi o soluţie pentru criza ucraineană. Luna aceasta, la summit-ul de la Bruxelles, mai-marii Europei vor trebui să decidă prelungirea sancţiunilor contra Rusiei. Dezbaterea va fi destul de grea. Grecia, aflată în pragul falimentului, s-ar putea opune, ar putea încerca să mizeze pe această carte.

Destule state europene ar dori să se renunţe la sancţiuni şi să-şi reia bucuroase comerţul cu Rusia. Intenţiile lor sunt paralizate de lista neagră a Moscovei. La Bruxelles nimeni nu vorbeşte cu voce tare despre relaxarea sancţiunilor. Dar relaxarea actualului regim a fost, cu siguranţă, ultimul lucru pe care l-a urmărit Kremlinul cu lista sa.