Comentariu: Oferi, dar şi pretinzi

Integrarea străinilor în Germania este un subiect grav neglijat, în ultimele decenii, de către diverse guverne federale. Cu rezultatele de rigoare. Oameni stabiliţi în Republica Federală acum 20 de ani, care nu ştiu o boabă de germană. Ca atare, nu-şi găsesc de muncă sau, cu ceva noroc obţin numai o slujbă prost plătită, trăiesc în preajma unor oameni cărora le merge la fel, în cartiere sărace în care germanii evită să mai pună piciorul. Chiar a trebuit să se ajungă până aici?

Se pare că da. Însă un rol joacă şi faptul că germanii au ţinut neapărat să trăiască numai între ei. Imigraţie? "Nein danke"! Pentru nemţi, străinul sosit în Germania a fost numai un oaspete. Or, oaspetele vine, dar trebuie să mai şi plece cândva... Mulţi, însă, n-au făcut-o. Şi putem presupune că din cei peste un milion de refugiaţi sosiţi în ultima vreme, o mare parte nu se va mai întoarce acasă.

O premieră pentru Germania

Gândul că refugiaţii vor îngroşa rândurile celor care trăiesc deja în zone defavorizate generează temeri şi proteste. Partidul xenofob "Alternativa pentru Germania" s-a bucurat de succes la alegerile din trei landuri federale. Să fi fost acesta semnalul de care avea nevoie politica germană? Nu mai contează. Important este că, în sfârşit, se întâmplă ceva.

Pentru prima oară în istoria Republicii Federale va fi adoptată o lege a integrării. O lege prin care cine vrea să rămână în Germania este obligat să înveţe limba germană. Reglementări în care se spune că este important şi just ca străinii să-şi poată găsi cât de repede posibil locuri de muncă sau să frecventeze cursuri de orientare profesională.

Că străinul - bărbat sau femeie - trebuie să aibă voinţa să se integreze în societate. Şi că cel care refuză nu are dreptul la niciun fel de ajutor social - un aspect important fiindcă, la urma urmei, ajutorul social se plăteşte din buzunarul celor care nu vor să aibă de-a face cu imigranţii.

Comunitatea, convieţuirea într-un stat, pot funcţiona numai pe un fundament comun, pe valori comune şi pe reguli respectate de către toată lumea. Germania este o ţară de succes, dar pentru a-şi putea păstra statutul, imigranţii vor trebui să se adapteze. Este un lucru firesc, chiar de la sine înţeles. Cine nu se adaptează, nu-i musai să rămână.

Germania are nevoie de imigranţi

Şi încă ceva: social-democraţii (SPD) consideră legea pentru integrare, un prim pas către o lege modernă a imigraţiei. Aparent, cele două nu au nimic în comun. Dar e important să gândim în perspectivă. De trei decenii încoace, demografii susţin că Republica Federală are nevoie de imigranţi. Desigur, vorbim despre o migraţie controlată. Societatea îmbătrâneşte pe zi ce trece, are nevoie de urmaşi. Urmaşi care să ducă mai departe acest model de succes.

Legea integrării îi vizează mai ales pe refugiaţii cu şanse de a rămâne în Germania. Ceilalţi au ghinion. Totuşi, şi cine nu primeşte azil ar putea fi util ţării dacă este bine şcolit sau dacă are potenţial de integrare pe piaţa muncii. Poate guvernul de la Berlin va lua în considerare şi acest aspect. După aceea, pasul până la legea imigraţiei, de care ţara are mare nevoie, va fi mult mai mic.