1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: Prezidenţialele şi marea manipulare

25 noiembrie 2009

S-a indus în opinia publică ideea că miza principală a alegerilor prezidenţiale este aceea de a oferi o stabilitate politică, de care într-adevăr avem nevoie.

https://p.dw.com/p/Kevo
Imagine: picture-alliance/ dpa

Eu cred însă că o miză la fel de mare este şi aceea a detaşării, ca pondere pe scena politică, a unuia dintre cele două partide principale, PDL şi PSD, aflate acum la egalitate. Alegerile parlamentare care se vor desfăşura peste trei ani cred că vor confirma această ipoteză.

Fiecare din cei doi candidaţi rămaşi în cursa pentru Cotroceni are în spate un partid şi clientela acestuia din lumea afacerilor, dar şi un număr de dosare penale finalizate şi un numar de dosare penale în lucru, ale unor demnitari sau foşti demnitari din cele două partide.

Este limpede pentru oricine că zestrea de dosare penale pe care o poartă în spate Mircea Geoană, în numele partidului, este uriaşă, în raport cu Traian Băsescu.

De asemenea, ar trebui să fie limpede pentru oricine că în spatele lui Mircea Geoană stă cocoţată o clientelă politică greu de măsurat, care s-a tot înmulţit din 1990 încoace, de cînd PSD a guvernat, cu pauze, vreo 12 ani, la care se adaugă cei doi ani de susţinere parlamentară a guvernului Tăriceanu-II. Spus mai simplu: PSD are la ora actuală mult mai multe guri de hrănit decît PDL.

În cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale se vor înfrunta nu doi candidaţi, ci Traian Băsescu, de o parte, şi alianţa politică anti-Băsescu, de cealaltă parte. Dacă, prin absurd, Crin Antonescu ar fi intrat în turul al doilea în locul lui Mircea Geoană, situaţia ar fi fost identică: de o parte candidatul Băsescu, iar de cealaltă parte alianţa anti-Băsescu.

Alianţa aceasta anti-Băsescu funcţionează de fapt din aprilie 2007, atunci cînd preşedintele a fost suspendat de parlament, pentru a reveni în funcţie în urma referendumului din 19 mai, acelaşi an.

Rezultatul referendumului de atunci este oarecum comparabil cu rezultatul referendumului prin care preşedintele a solicitat electoratului parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. În ambele cazuri, electoratul a fost într-o majoritate covîrşitoare de partea preşedintelui Băsescu.

Însă în ceea ce priveşte votul pentru un nou mandat pentru preşedintele în funcţie, electoratul nu s-a mai comportat la fel.

Este aici, în comportamentul electoratului român faţă de Traian Băsescu un deficit de logică, pentru a spune doar atît. Dacă, de pildă, pe un alt buletin de vot preşedintele în funcţie ar fi consultat electoratul dacă e de acord cu toate punctele importante din programul său electoral, începînd cu reforma instituţională şi încheind cu stoparea influenţei mogulilor asupra deciziei politice, am convingerea că programul preşedintelui ar fi fost votat, din nou, de o majoritate zdrobitoare. Dar nu şi candidatul Băsescu, aşa cum am văzut că s-a întîmplat.

Ce putem înţelege de aici? Nimic altceva decît faptul că, din cauza unei campanii concertate de denigrare a preşedintelui de către marile trusturi de presă, Traian Băsescu cel real nu a reuşit să învingă, în ochii alegătorilor, imaginea lui Traian Băsescu, creată de trusturile respective.

Coaliţia anti-Băsescu şi-a atins scopul şi în ceea ce priveşte principalii săi candidaţi: Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Şi imaginile celor doi, dar de data aceasta confecţionate pozitiv de către trusturile de presă ale mogulilor, au fost mai puternice în faţa electoratului decît persoanele reale.

Iată cum presa aservită s-a dovedit a fi mai puternică, chiar şi decît partidele, în această campanie electorală.

Autor: George Arun
Redactor: Ioachim Alexandru