Refugiaţii şi republica

Reacţia europenilor în faţa imigraţiei din ultimele luni se oglindeşte cel mai direct în rezultatele alegerilor din diverse state europene. În Austria, această aversiune l-a propulsat pe candidatul extremei drepte, "Partidul Libertăţii"(FPÖ), în turul doi în cursa către cea mai înaltă funcţie în stat. Iar în Germania, liderii unui alt partid de extremă dreaptă, Alianţa pentru Germania (AfD), se întrunesc pentru a decide direcţia pe care o va lua formaţiunea, după succesele înregistrate în trei landuri, la alegerile din luna martie.

AfD şi FPÖ, pentru a numi doar două din multele partide de extremă dreaptă din Europa, promit o altă abordare a situaţiei în cotextul valului imigraţionist. Spre deosebire de partidele tradiţionale, parlamentare, extrema dreaptă susţine închiderea graniţelor şi expulzarea celor care nu au dreptul la azil.

Morala sub presiune

O asemenea politică este îndreptăţită, la o primă analiză, de numărul mare de refugiaţi: morala suferă sub presiunea cantităţii. Nu este de ajuns că refugiaţii sunt "doar" salvaţi. Ei au nevoie şi de un acoperiş deasupra capului, de hrană şi de un venit constant - cei mai mulţi dintre ei au nevoie însă şi de o pregătire profesională. Cu toate acestea se confruntă acum Germania, unde statul şi societatea nu reuşesc să ţină pasul.

În plus, când e vorba de diferenţe culturale, experienţele sunt dintre cele mai diferite. Nu întodeauna pozitive. Şi de aici putem conchide că societăţile multiculturale au multe caracteristici, dar omogenitatea nu este una dintre ele. Nu mai sunt actuale nici valori precum originea şi cultura comună.

Marea migraţie

Important este acum ca toţi cei care mai credeau să vechile valori ale omogenităţii sunt etern valabile să îşi dea seama că au greşit. Ele aparţin definitiv trecutului. Următoarele valuri de refugiaţi aşteaptă pe celălat mal al Mediteranei şi cine mai crede că vor rămâne acolo? Mici amânări. Marea migraţie a actuală. Şi ea va aduce milioane de oameni în Europa.

Pe cale de consecinţă: statele naţionale trebuie să se redefinească, indiferent de opţiunile cetăţenilor. Principiul este valabil şi pentru noile partide de dreapta: dacă nu vor să alimenteze doar temporar iluzii, atunci trebuie să se implice în formularea principiilor societăţii multiculturale a viitorului.

Şi ea va trebui să se concentreze asupra singurei logici politice, care promite să facă faţă provocărilor imigraţiei. Republica: res publica = "lucru public". Statul, care îşi deserveşte cetăţenii. Nu statul în varianta sa romantică, ci statul în care se iau decizii dure. Singura formă care poate răspunde provocărilor.

Exemple din practică

Republica viitorului. În viaţa de zi cu zi, un exemplu simplu: cetăţenii se înscriu la concurs pentru ocuparea unui post fără a se teme că vor fi discriminaţi, doar pentru că au un nume fără origini germane. Trebuie să se bucure de şanse egale şi pe piaţa imobiliară. Altfel spus,să excludem din start izolarea unor cartiere pe criterii etnice sau confesionale. Pacea socială ar fi prima sacrificată.

În egală măsură însă, sensibilităţile culturale şi religioase trebuie ţinute în frâu. Învăţăturile din cărţile religioase nu au voie să primeze în faţa regulilor societăţii. Compromisurile pot fi acceptate, doar dacă sunt şi realizabile. Da alternativelor la carnea de porc în cantine dar şi consumului de alcool în prezenţa musulmanilor practicanţi. Prin urmare: da, acoperirii capului, nu vălului islamic. Respectaţi libertatea de exprimare prin artă. Criticaţi dur excesele, violenţele sau ameninţările. Manifestaţi-vă însă cu rezervă convingerile religioase. Deci: da clopotelor neutre. Nu, apelului public lansat de muezini "Allah e mare".

Timp pierdut, timp câştigat

Franţa, Belgia şi Marea Britanie, patria lui Mohammed Emwazi alias "Jihadi John", militantul aşa-numitului "Stat Islamic": toate sunt dovezi ale eşecului politicienilor în faţa provocărilor republicii. Sigur, jihadiştii sunt, în mare parte, pur şi simplu criminali. Cu atât mai importantă este demascarea lor şi separarea de religie. Singura şansă este integrarea dincolo de confesiune religioasă sau origine. Vor trece decenii. Dar orice altă variantă ar fi doar pierdere de timp.