Trist și rușinos!

A fost ca într-un bazar: 60.000 de refugiați de război urmau să fie împărțiți între statele din UE iar reprezentanții acestora au început să se certe cum rar se poate vedea la summiturile europene. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, propusese inițial o cotă obligatorie de refugiați pentru fiecare țară. Măsura a fost respinsă rapid iar tensiunile s-au intensificat la discuția privind acceptarea voluntară a refugiaților de către țările membre. Juncker a ieșit și a intrat de mai multe ori în sala de discuții, nemulțumit de felul în care negociau liderii europeni.

Și premierul italian Renzi și-a pierdut cumpătul și a apostrofat țările est-europene: "Dacă aceasta este ideea voastră despre Europa, atunci puteți să rămâneți cu ea". Nici premierul belgian Charles Michel nu a ezitat să-și facă publică nemulțumirea: "Este un spectacol nedemn", întreaga ședință ar fi fost o pierdere de vreme iar viitorul va aduce probleme și mai mari.

Cea mai mare problemă a UE

După summit, cancelara Angela Merkel a declarat că problema refugiaților este cea mai serioasă chestiune cu care se confruntă Uniunea din toată perioada mandatelor sale. Să nu uităm că doamna Merkel a avut destule pe cap la Bruxelles în ultimii ani, în special criza din zona euro. Se pare însă că ea crede că cearta pe tema repartizării refugiaților ar putea destrăma blocul comunitar. Nicio altă temă nu a mai divizat în asemenea grad statele membre. Dintr-o dată, interesele naționale ale statelor membre sunt mai presus de necesitatea umanitară de a garanta supraviețuirea a sute de mii de oameni amenințați de moarte, război și teroare.

Cel mai aspru este premierul britanic David Cameron, care a ales deja Opt-out-ul pentru țara sa, fără măcar să ia în considerare aspectul umanitar. Ca și cum nu l-ar interesa deloc suferințele refugiaților din Siria, Irak și Libia. Tocmai Marea Britanie a contribuit însă major la răsturnarea dictatorului libian Gaddafi, ceea ce a dus la destrămarea țării și scăparea de sub control a traficanților de persoane. Cameron vorbește de reformarea UE, dar ar face mai bine să înceapă din propria ogradă.

O chestiune de conștiință

Germania dă un exemplu bun și este gata să preia 8000 de refugiați din contingentul aflat în discuție. Numărul ar corespunde cotei propuse de Comisia Europeană. Berlinul așteaptă acum ca și vecinii săi să reacționeze ca atare. Țările din estul Europei se opun cel mai aprig și argumentează cu propriile lor probleme economice. Dar Polonia, de exemplu, nu mai este așa săracă ca să nu poată prelua câteva mii de refugiați.

UE are deja aproape jumătate de miliard de locuitori. Cum de nu e posibil să mai facă loc încă câtorva sute de mii din Siria, Eritreea sau Sudan, oameni cărora astfel le-ar salva practic viețile? Pe Internet se poate citi despre sute de povești triste ale acestor bieți oameni. Ar trebui să vedem cu toții aceste imagini și să mai spunem apoi cu o conștiință împăcată că nu vrem să-i salvăm pe aceștia.

În spatele eșecului ajungerii la un compromis se află banala și trista frică a politicienilor. Frica de creșterea în importanță a populiștilor de dreapta, cu nume ca Lega Nord în Italia, Front National în Franța sau Partidul Popular în Danemarca - partide care câștigă voturi prin politicile xenofobe. Liderii europeni nu mai au însă voie să se ascundă în spatele acestor temeri. Ura și prejudecățile trebuie combătute deschis și curajos. Altfel, UE poate să o lase baltă.

Valorile europene nu sunt de vânzare, a clamat la ultimul summit șeful Consiliului UE, Donald Tusk. Activitatea lui și a colegilor din fruntea Europei ar trebui să fie judecată pe baza acestor cuvinte. Pentru spectacolul de la ultimul summit de la Bruxelles, ar trebui însă să le fie la toți rușine.