Sigmar Gabriel - cal bătrân, funcție nouă, alt ton

"Știu că nu se obișnuiește asta la conferințe de presă, dar vreau să mai spun încă o dată ceva pe această temă." Astfel vorbește proaspătul șef al diplomației germane Sigmar Gabriel, spre mirarea lui Serghei Lavrov, cel mai experimentat ministru de Externe în funcție la ora aceasta pe plan mondial. Iar pentru un scurt moment chiar putem discerne mirarea lui.

Ca să se poate înțelege specificul situației, este nevoie de ceva cunoștințe prealabile despre ritualurile și regulile după care se desfășoară conferințele de presă la aceste vizite oficiale: ambii politicieni fac, pe rând, ample declarații, după care jurnaliștii le pot pune întrebări. De regulă, câte două întrebări de la jurnaliști din țara gazdă, respectiv alte două de la jurnaliști din țara de unde provine oaspetele. Politicienii răspund apoi o singură dată și chiar dacă răspunsul lor ocolește tema vizată de întrebare, noi chestionări din partea presei nu sunt permise. Lavrov este cunoscut pentru divagațiile sale ample, paralele cu întrebarea concretă, despre cum este Rusia tratată incorect, cu reproșuri la adresa lumii întregi, țintele preferate fiind NATO, Ucraina și alții, de data aceasta Georgia și Occidentul în general.

Gabriel prinde avânt

Dar când deja este solicitată întrebarea următoare, Gabriel revine la prima: el apără termenul de "occidental" ca pe o noțiune care reunește libertatea, democrația și drepturile omului. Și dacă tot s-a pornit, el spune fără echivoc că încălcarea granițelor în Europa nu va fi deloc acceptată - niciodată.

În funcție de unghiul de abordare, prima vizită a lui Gabriel la Moscova a fost privită fie cu speranță, fie cu îngrijorare. Ca ministru al Economiei, el se pronunțase pentru anularea treptată a sancțiunilor impuse Rusiei. Iar în 2015, după o întânire cu președintele Putin, lui Gabriel i-a fost atribuit citatul conform căruia "nu ar înțelege deloc" de ce trebuie să fie relațiile dintre Berlin și Moscova atât de dificile.

Între timp, Sigmar Gabriel ar trebui să știe de ce. Vizita la Moscova încheie turneul său de debut în estul Europei. Țările baltice, Ucraina, Polonia, Rusia - aceasta a fost ordinea vizitelor, stabilită intenționat, o ordine care își arată consecințele. Gabriel insistă că a vrut să sublinieze astfel importanța țărilor mai mici din UE și de aceea nu a vizitat mai întâi Polonia, așa cum este tradiția pentru prima apariție în străinătate a unui nou șef al diplomației germane. Dar gestul său poate fi interpretat și drept critică la adresa felului în care autoritățile poloneze aleg să respecte statul de drept. Iar să vizitezi Ucraina înaintea Rusiei este un alt indiciu care nu lasă loc de dubii. În plus, noul ministru de Externe german a primit informații în premieră direct de la zona de conflict din estul Ucrainei, prin intermediul șefului misiunii de observatori ai OSCE: pe linia de contact din estul Ucrainei se trage o dată la fiecare 50 de secunde. Prin urmare, armistițiul la a cărei negociere a participat inclusiv Gabriel în urmă cu trei săptămâni nu valorează nici măcar cât hârtia pe care a fost scrisă înțelegerea de încetare a focului.

Nerăbdare tactică

Gabriel pledează, la fel ca predecesorul său Frank-Walter Steinmeier, pentru o politică externă a dialogului. Dar un dialog pe care este gata să-l poarte altfel. Dacă Steinmeier era deranjat de o situație, dar alegea să tacă diplomatic, Gabriel preferă să ia taurul de coarne. Mai mult decât o făcea în alte funcții, foarte mult față de ce se obișnuia pe timpul lui Steinmeier.Una din expresiile preferate de acesta din urmă era "răbdarea strategică". Gabriel a extins-o și a transformat-o în "nerăbdare tactică". Iar tonul său îi face pe unii să regrete deja amiabilitatea predecesorului său. 

Ultima întrebare la conferința de presă de la Moscova vine de la o jurnalistă rusă: cum au ajuns germanii să afirme că Rusia s-ar amesteca în campania electorală din Germania? Gabriel răspunde tot cu o întrebare: "Cine afirmă asta în Germania?" Răspunsul: "Presa germană." Gabriel: a, deci nu cineva din guvernul pe care îl reprezintă el. Și, în plus: "Presa se bucură de libertate de exprimare și de opinie, cel puțin așa stau lucrurile în țara mea." Nimic de adăugat.

Autoare: Dagmar Engel