Sigmar Gabriel este ultimul "animal politic" din Germania

Ar fi de înţeles dacă politicienii germani şi-ar lua o pauză în vacanţa dintre ani. Ce an a mai fost şi 2017! Donald Trump, Brexit, ascensiunea formaţiunii populiste de dreapta AfD în Germania, conflictul germano-polon, conflictul germano-turc, care este chiar foarte aprins, iar la Berlin încă nu există un guvern, deşi au trecut luni bune de la alegeri. E adevărat, cei mai mulţi politicieni s-au retras din spaţiul public. Cancelara în exerciţiu şi liderul SPD, Martin Schulz, s-au dat cu toţii la fund.

Cu toţii? Nu, unul e mai activ decât oricând

Sigmar Gabriel, fostul preşedinte al SPD şi ministru de Externe însărcinat cu afaceri curente, este foarte activ. Nici nu se observă că e doar "ministru în exerciţiul funcţiunii". Înainte de Crăciun i-a vizitat pe militarii germani aflaţi în Afganistan, deşi ministra în exerciţiu a Apărării îi vizitase cu doar o zi înainte. Scrie de asemenea eseuri despre situaţia în care se află SPD (şi recomandă "tratarea pozitivă a conceptului de patrie"), propune în interviuri o cooperare strânsă a europenilor în relaţiile cu state dificile, cum ar fi Ucraina sau Turcia (urmând exemplul acordului de Brexit, deşi pe acesta nu-l cunoaşte nimeni).

De asemenea, Gabriel ridică preţul pentru ca laburiştii să formeze o mare coaliţie cu creştin-democraţii ("asigurarea unică de sănătate şi o altă politică la nivel european sunt obligatorii"). Oare Sigmar Gabriel nu are şi el casa lui ? Ba da, are la Goslar, în apropiere de Munţii Harz. Dar se pare că îi place, pur şi simplu, munca pe care o face.

Sigmar Gabriel rămâne ceea ce este: ultimul "animal politic" de pe scena politică germană. Imediat după alegeri, pentru un moment, părea că vremea lui a trecut. SPD nu voia să participe la alcătuirea guvernului după înfrângerea istorică suferită la urne. Dar Gabriel nu a fost mulţumit de această decizie, fiindcă îi face vizibil plăcere să fie şef al diplomaţiei. Cu siguranţă el vrea să-şi păstreze funcţia. Dar ulterior negocierile de formare a unei coaliţii "Jamaica", alcătuită din conservatori, liberali şi ecologişti, au eşuat. Iar acum, când continuarea marii coaliţii conservator-laburiste este posibilă, Gabriel face totul pentru a se menţine în luminile rampei. Nimănui să nu-i treacă prin minte să-l schimbe din funcţie, dacă marea coaliţie va continua. Drept rezultat, el este mai îndrăgit decât oricând, iar partidul său, SPD, scade din nou în sondaje, ajungând la doar 19 procente.

Gabriel ştie cine poate salva SPD: el, desigur. Şi e clar că numai un luptător de calibrul său poate asigura supravieţuirea social-democraţilor la capătul altor ani petrecuţi alături de Angela Merkel. Lui Martin Schulz, preşedintele SPD şi marele perdant al alegerilor din septembrie, Gabriel i-a adresat cuvinte consolatoare. Dar mesajul este clar: eu mă aflu aici şi nu puteţi trece peste mine.

Când Gabriel a renunţat în primăvară la preşedinţia SPD şi la candidatura la funcţia de cancelar, preluând Ministerul de Externe, el a declarat cu toată seriozitatea că se bucură, fiindcă astfel va putea petrece mai mult timp alături de familie. Politicienii din Berlin au râs cu lacrimi când au auzit această afirmaţie. Nimeni nu l-a crezut. Şi, sincer, ne-ar lipsi ceva fără acest politician de vârf, cel mai carismatic din ce poate astăzi oferi Germania.

Autor: Jens Thurau/ia