Comentariu: Turcia e mai mult decât Erdogan

Erdogan îngreunează extrem situaţia din Uniunea Europeană. În ciuda marilor îndoieli faţă de politica sa, Comisia continuă oficial negocierile cu Ankara. Ce ar trebui să mai facă preşedintele turc, până când Bruxellesul îi va spune "Stop!"? Nu sunt de ajuns miile de concedieri și condamnări (de după eșuarea puciului) şi nici încătușarea presei?

Şi acum, votul Parlamentului European este mai degrabă blând. Negocierile urmează să fie temporar îngheţate, dar nu complet sistate. Sistarea lor ar fi echivalat cu finalul procesului de aderare. Pentru că statele comunitare trebuie să voteze o posibilă reluare a negocierilor. Cel puţin Austria ar vota atunci împotrivă. Tot mai mulţi europeni sunt împotriva unei chiar şi îndepărtate aderări a Turciei la structurile comunitare.

Votul din Parlament nu are caracter obligatoriu nici pentru Comisie şi nici pentru statele cu putere decizională. Iar marile capitale europene preferă să evite măsurile radicale, nu în ultimul rând de teama unui nou val de imigranţi, care ar putea pătrunde în Europa, dacă Ankara le-ar deschide larg porţile. Prin urmare, decizia nu reprezintă decât un simbol, unul neputincios de-a dreptul. Cu o zi înainte de anunţarea hotărârii, Erdogan declara relaxat că votul nu are niciun fel de importanţă pentru el. Şi chiar are dreptate, dacă ne referim doar la aplicarea ei în practică.

Pedeapsa cu moartea ar reprezenta finalul

Depinde de Erdogan în ce formă pot continua relaţiile cu UE. Sub nicio formă, el nu reacţionează la cerinţele politice - mai ales la cele referitoare la modificarea legilasaţiei anti-teroristă. Acum preia chiar ofensiva şi solicită Bruxellesului să decidă până la finele anului, dacă vor continua sau nu negocierile de aderare. În caz contrar, turcii ar urma să voteze dacă îşi doresc să continue negocierile. Erdogan nu-şi îmi mai ascunde de mult indiferenţa faţă de Europa.

El înşuşi ar putea pune capăt negocierilor, printr-o semnătură, pe legea care ar reintroduce pedeapsa cu moartea. Atunci, UE ar fi obligată să încheie definitiv discuţiile.

Ce poate oferi Rusia Turciei?

Dar, dincolo de toate acestea, cum ar trebuie să se poarte Uniunea Europeană? Toate instituţiile, parlamentul, Consiliul statelor membre şi Comisia, nu ar trebui să uite că, în ciuda tuturor provocărilor de la Ankara, nu au de-a face doar cu o singură persoană, cu Recep Tayyip Erdogan. Este vorba despre semnale adresate unui popor cu aproape 80 de milioane de oameni, dintre care mulţi gândesc cu totul diferit faţă de preşedinte. Sistarea negocierilor decisă de Europa le-ar ucide speranţa.

Indiferent de cursul politicii lui Erdogan, multe alte aspecte nu ar justifica integrarea Turciei ca membru cu drepturi depline. Dar procesul de apropiere de Ankara nu este greşit, din contră, el poate stimula numeroase reforme interne. Faptul că Erdogan revine acum asupra lor nu înseamnă că procesul în sine a fost unul greşit. În privinţa zgomotului pe care îl face acum Erdogan, el s-ar putea adresa şi altor parteneri pentru a afla, de exemplu: ce îi poate oferi Rusia sau China, cu excepţia unei linişti interne. Tocmai din perspectiva economică, Uniunea Europeană este partenerul mult mai atractiv.

În concluzie, este bine că Parlamentul European a lansat un mesaj clar, fără a întrerupe direct discuţiile. Şi Uniunea Europeană în ansamblu ar trebui să rămână raţională şi să aibă răbdare. Le datorează acestea oamenilor din Turcia. Va veni şi vremea post-Erdogan.

Autor: Christoph Hasselbach / A.K: