UE trebuie să-i demaşte pe cei care o fac pe grozavii

Multe aspecte ce ţin de UE, care-şi zice cu plăcere "Europa", depind în aceste zile de perspectiva din care sunt privite. Este reuniunea la vârf de la Bratislava, la care nu ia parte Marea Britanie, începutul sfârşitului sau este primul pas spre un viitor cu totul nou? În numeroase ţări membre există forţe care scot în evidenţă cu mare poftă orice pare a fi dovada unei crize. Dar ar fi interesant de văzut ce oferă aceşti oameni din punct de vedere politic.

Experienţele acumulate în cele trei luni scurse de la referendumul din Marea Britanie justifică o doză mare de scepticism. Dar ce ar fi Orbanii sau Kaczynskii lumii acesteia fără UE pe care o atacă cu atâta patos? Suveranitatea lor naţională, pe care pun atâta preţ, nu ar mai fi încălcată de "Bruxelles".

Dar, din toate celelalte puncte de vedere, ei şi ţările lor ar fi nişte fire de nisip în politica mondială, spulberate în toate zările la cea mai mică adiere de vânt. Atunci ei, care se prezintă cu plăcere drept victime ale unor forţe străine malefice, ar avea motive întemeiate să se plângă. Dar cine să-i ajute într-un astfel de caz, dacă ei înşişi nu văd solidaritatea decât ca pe o chestiune unilaterală? Ar fi cazul să se spună acest lucru clar şi răspicat în cadrul reuniunii la vârf.

Dar asta nu înseamnă că euro-entuziaştii, al căror reprezentant suprem este preşedintele Comisiei Europene, Juncker, ar trebui să stabilească ei pe viitor direcţia spre care să se îndrepte UE. Lor le este la fel de greu să priceapă realitatea schimbătoare cum le este şi euroscepticilor înguşti. Atâta timp cât cele două tabere nu fac decât să se vorbească de rău una pe alta, "Europa" este, cu adevărat, în mare primejdie. Iar reuniunile la vârf, oricât ar fi ele de numeroase, nu pot fi de niciun ajutor.

Nu trăim într-o perioadă a marilor viziuni. Aşa că ar fi de mare ajutor ca responsabilii să-şi aducă aminte de un principiu de bază al democraţiei, simplu şi foarte eficient: Dialogul. La nevoie trebuie stat îndelung de vorbă, până la identificarea soluţiilor pragmatice. Sigur că această variantă ar fi mai puţin spectaculoasă iar criticile n-ar lipsi; compromisul nu poate pe nimeni mulţumi în proporţie de 100%.

Dar astfel, şi numai astfel, cetăţenii vor avea din nou senzaţia că se mişcă totuşi ceva în "Europa", că UE este capabilă să ia decizii. Atunci ar exista şansa realistă de a-i demasca pe politicienii care doar o fac pe grozavii. Un efort în acest sens ar fi util. Nu e nevoie decât de bună voinţă. De buna voinţă a tuturor.