Uitata clasă de mijloc

Erodarea democraţiei este evidentă. În majoritatea landurilor, electoratul alege dintr-o dată dreapta sau chiar dreapta spre extremă. Este chiar clasa de mijloc care se radicalizează. Sunt cetăţenii obişnuiţi care se simt abandonaţi de politicieni şi care dau vina pe "sistem". Ei nu mai cred în partidele tradiţionale şi nici în controlul exercitat de elite. Cetăţenul furios este dezamăgit de stat şi respinge capacitatea democraţiei de a menţine consensul, întocmai ca şi imigranţii, liberul schimb şi globalizarea. Cetăţeanul furios de dreapta trăieşte în lumea lui. El vrea să îşi apere căminul, patria şi este sceptic, uneori chiar total împotriva Bruxellesului şi a UE. Cetăţeanul furios este împotriva "celor de sus" - situaţia se prezintă astfel în Franţa, Anglia, Polonia, Italia, Germania, Danemarca şi SUA.

Se unesc

Acest cetăţean îşi caută partidele care oferă răspunsuri, frustrărilor lui. Fie că este vorba de Frontul Naţional, de UKIP, de partidul popular danez, de germanii de la AfD, de simpatizanţii lui Wilder din Olanda sau de partidul popular flamand din Belgia. Aceşti cetăţeni reprezintă nivelul inferior al clasei de mijloc. Ei se unesc acum. Valorile lor sunt de mult depăşite. Nu sunt cosmopoliţi, nici deschişi către nou. Resping în mare parte imigranţii şi străinii, mai ales atunci când aceştia aparţin unor culturi diferite - precum cei proveniţi din state puternic islamizate, din Afghanistan până în Maroc.

Programul lor se bazează pe respingerea străinilor. Şi cu cât mai mult partidele tradiţionale încearcă să îi combată pe votanţii furioşi, cu atât mai mult se erodează societatea şi cu atât mai mult se unesc nemulţumiţii împotriva celor "de acolo, de sus". Succesul îi adună. Majoritatea societăţii este nesigură şi nu ştie cum să reacţioneze în faţa acestei radicalizări.

Furia se trasnformă în ură

Şi comunicarea suferă modificări, nu doar în mediul online, ci şi în defăimările şi jignirile publice (precum cele care o vizează pe Angela Merkel), care ajung la ordinea zilei. Nu mai există limită şi nici respect. Cu cât mai mare scandalul, cu atât mai mare succesul, pare a fi maxima zilei. Apelul la raţiune şi decenţă, ca şi bunele maniere nu te duc prea departe. Într-o societate democratică a bunăstării se formează tot mai multe zone în care politica nu mai are nicio influenţă. Acolo se unesc cei slabi. Acolo se ţes teoriile conspiraţioniste şi tot acolo furia se transformă în ură.

Este frustrarea celor uitaţi, a clasei de mijloc ignorate. Este tocmai acea categorie pe care se bazează societatea şi statul: care este fidelă statului şi care plăteşte taxe şi impozite. Este acea clasă de mijloc care asistă neputinciosă la dispariţia economiilor proprii prin politica dobânzii nule practicată de banca Central Europeană. Este acea clasă de mijloc care observă cum bogaţii şi super-bogaţii - uneori chiar firme sau patroni - nu plătesc taxe şi dispar în paradisuri fiscale.

Este acea clasă de mijloc care vede cum milioane de tineri sunt şi rămân şomeri, în ciuda unei pregătiri corespunzătoare. Este clasa de mijloc care constată cum sunt cheltuite sau cum dispar milioane de euro din bugetul public. Este acea clasă de mijloc care strânge din dinţi când trebuie să accepte că există şi şomeri care preferă să fie întreţinuţi de stat. Această pătură de mijloc alege dreapta - cu un patos specific stângii. Şi tot ea se bucură că "ei, cei de sus" - în care includ şi mediile de informare - lansează apeluri morale, care nu ajung însă la destinatari. Frustrarea care favorizează dreapta va însoţi democraţiile mult mai mult decât cred acum elitele.