Ultima încercare în criza refugiaților

Angela Merkel mai are doar o șansă pentru a salva ideea soluționării comune la nivelul UE a crizei refugiaților. Ea are nevoie în acest sens de Turcia. Ankara să promită la summitul comun din martie să îndeplinească solicitările UE și să-i oprească pe refugiați cel mai târziu pe teritoriul turc: doar așa mai există speranțe să fie redus fluxul de refugiați și să se regăsească astfel unitatea europeană. Este o strategie periculoasă, pentru că până la summitul UE-Turcia mai sunt două săptămâni, perioadă în care se pot întâmpla multe. Mai nou, în politica turcă două săptămâni reprezintă o perioadă lungă. Președintele Erdogan ar putea avea în scurt timp alte priorități decât un acord cu UE pentru rezolvarea crizei refugiaților.

Dacă eșuează Merkel, eșuează Europa

Toți cei care cârâie acum cu privire la politica doamnei Merkel în cazul refugiaților ar trebui să răspundă mai întâi la următoarea întrebare: ce putea să facă ea altfel? Să închidă porțile Germaniei și să lase restul Europei să se descurce? Niciunul dintre deștepții care acum se laudă că au prevăzut că lucrurile vor merge prost nu a fost în stare toamna trecută să își imagineze cât de tare va eșua Europa. Ea se dezice acum de orice urmă de solidaritate și înainte de toate umanitate. Pentru că războiul din Siria merge mai departe iar toate discuțiile privind stoparea lui par iluzorii. Iar imaginile din zonă sunt șocante: cu Turcia care ridică la graniță ziduri de beton în fața oamenilor disperați din partea siriană. Să fie acest gest rezultatul solicitării de a diminua sau chiar de a stopa fluxul de refugiați?

Angela Merkel încearcă acum să salveze ceea ce abia dacă mai poate fi salvat: ideea unei minime unități europene. Dar guvernul de la Viena tocmai i-a arătat ce înseamnă egoismul național. Cancelarul austriac Werner Faymann și-a apărat fără rușine la summitul european cota maximă de refugiați stabillită de executivul său. Cotă care deja a fost atinsă pe anul acesta. Și pe toți ceilalți azilanți care mai sosesc vrea să-i trimită mai departe spre Germania. Astfel el o trădează pe Angela Merkel, care l-a considerat până mai ieri un aliat. Același lucru se poate spune despre planurile țărilor din est de a închide granița dintre Macedonia și Grecia. Vienei acest plan i se pare rezonabil. Abia când Italia l-a amenințat pe premierul ungar Viktor Orban cu reducerea fondurilor europene a sărit acesta să protesteze față de un asemenea "șantaj".

Nu există un plan C

Este un eșec demn de toată critica, dar aici nu este vorba de joculețe politice. Faptul că fiecare face ce vrea acum în Europa împiedică luarea de măsuri eficiente pentru cei care au nevoie de ajutor. Și Grecia a contribuit la această situație. Atena a amânat cât a putut, după modelul deja cunoscut, construirea de centre de înregistrare și de tabere de tranzit pentru refugiați. Acum premierul Alexis Tsipras Zusagen le cere celorlalte țări membre să păstreze granițele deschise măcar până la summitul cu Turcia. Tsipras se teme brusc de consecințele faptului că vecinii Greciei se gândesc doar la interesele lor.

În tot acest context, cancelara federală mai are o singură șansă. Trebuie să continue cu încăpățânare ceea ce a început. După planul B nu mai există și un plan C. Șansa de a eșua este mare. Dar când vine vorba de Europa și de criza refugiaților, este unul din acele momente în care se poate afirma pe bună dreptate: nu există alternativă.