1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: Umbra lui Donald Trump

Miodrag Soric/CS9 mai 2016

Potenţialul candidat al republicanilor la conducerea Casei Albe scindează SUA. Şi mulţi republicani se distanţează de Donald Trump. Dar, că ne place sau nu, învingătorul are mereu dreptate, este de părere Miodrag Soric.

https://p.dw.com/p/1IkGE
Donald TrumpImagine: Getty Images/J. J. Mitchell

Victoriile ne fac mai puternici. La alegerile preliminare ale republicanilor, Donald Trump s-a impus în faţa a 16 adversari printre care mulţi senatori şi guvernatori. Niciun analist politic n-a anticipat succesul acestui om de afaceri, un lucru de care ar trebui să ne amintim când experţii de la Washington vor prezice, din nou, că Trump nu va deveni preşedinte.

Cu sloganul "America first", politicianul debutant, în vârstă de 69 de ani, este în spiritul vremii. Deşi el nu se referă concret la politica externă şi de securitate, anumite constante tot se întrezăresc. De exemplu, stabilitatea, un punct central în lumea lui Donald Trump. Nu democraţia sau apărarea drepturilor omului. Un aspect semnificativ sau alarmant, depinde de perspectiva din care e privit.

Aplauze de la Moscova

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, încurajează ascensiunea lui Trump. Dar şi candidatul republican lasă să se înţeleagă că Putin i-ar putea deveni "partener de afaceri". Formularea sa aminteşte de Maggie Thatcher. În 1984 şi ea a procedat la fel cu Mihail Gorbaciov, noul lider al Kremlinului la vremea aceea. Într-o telegramă adresată Casei Albe, fiica unui băcan devenită om politic, a folosit următoarea formulare: "Cu Gorbaciov se pot face afaceri".

A compara nu înseamnă, însă, şi a pune la egalitate. Putin nu e Gorbaciov. Totuşi, dorinţa multor americani de menţinere a stabilităţii într-o lume din ce în ce mai complicată ia amploare. Conform sondajelor, americanii consideră "o povară", mai ales financiară, rolul SUA de "poliţist al planetei". De ce să construiască americanii şcoli şi străzi în Afganistan când şi în SUA sunt atâtea de făcut?

Trecutul ca muniţie în campania electorală

Candidatul Trump respinge politica externă intervenţionistă din ultimii 25 de ani şi pune la îndoială poziţia politică a contracandidatei sale Hillary Clinton, care a aprobat războiul din Irak. O implicare care pe contribuabilii americani i-a costat mii de miliarde de dolari.

Soric Miodrag Kommentarbild App
Miodrag Soric

În opinia sa, Clinton ar purta parţial răspunderea pentru dezastrul din Afganistan, anarhia din Libia, situaţia dramatică din Siria, ruptura cu Rusia şi pentru terorismul islamist ce se răspândeşte în lume.

Mai puţin idealism, mai mult pragmatism. Aceasta este deviza lui Trump. Banul public nu trebuie cheltuit pentru a răsturna regimuri în lume sau pentru a răspândi democraţia. Mai mult, statele care vor protecţie din partea americanilor ar trebui să plătească. Sau să scoată mai mulţi bani din buzunar ca până acum. Susţinătorii lui Trump îl iubesc pentru aceste cuvinte. Guvernele din Coreea de Sud, Japonia, Arabia Saudită sau principalii pioni ai Alianţei Nord-Atlantice speră ca Trump să piardă alegerile în toamnă.

Trump polarizează. Ei şi?

Între timp până şi unii republicani speră acelaşi lucru. Trump scindează formaţiunea. În opinia multor conservatori americani, derapajele sale în discursurile contra Mexicului, contra celor de origine latino-americană în general, sau a comerţului liber sunt o exagerare. Însă Trump nu-i contrazice. Îşi lasă timp pentru a-şi putea "netezi" poziţia. Iar timpul lucrează în favoarea sa.

Până acum Hillary Clinton n-a putut profita de pe urma lipsei de unitate a republicanilor. Asta din cauză că nu are niciun mesaj clar pentru alegători. Clinton este adepta unui "al treilea mandat Obama", dar fără Obama. Prin urmare, dacă Trump nu va ajunge la şefia Casei Albe - şi sunt ceva indicii în acest sens - nici Clinton ca preşedintă nu va putea să facă total abstracţie de spiritul vremii.