Comentariu: Un final fără învingători

Alegerile preliminare din SUA sunt lungi şi complicate. Totuşi, ambele tabere îşi ştiu deja candidaţii: Hillary Clinton şi Donald Trump luptă pentru Casa Albă. Însă câştigătorii care intră în bătălia pentru preşedinţie cu o susţinere puternică din partea formaţiunii reprezentate arată altfel.

Trump - marele duşman al lui Trump

Problemele celor doi candidaţi sunt cât se poate de diferite. Cel mai mare adversar al lui Donald Trump este el însuşi. Un bărbat trecut de floarea vârstei, un om cu bani care şi-a făcut şi continuă să-şi facă duşmani printre republicani cu narcisismul şi derapajele sale de exprimare.

Hillary Clinton, în schimb, trebuie să lupte pe două fronturi. În anii petrecuţi în slujba politicii a comis multe greşeli, iar acum are un număr corespunzător de potrivnici. Ca atare, cel mai mare duşman al lui Hillary Clinton a devenit ea însăşi. Acestei stări de fapt i se adaugă o persoană reală, care i-ar putea face destule probleme şi după nominalizare.

Revoluţie în sfera de confort

Bernie Sanders a provocat-o pe Hillary Cliton într-o manieră neaşteptată. Cu discursurile sale aprinse despre revoluţie, Sanders (74 de ani) a făcut-o să pară bătrână pe rivala sa Clinton (68 de ani).

Discursuri la care mai ales electoratul tânăr este sensibil. Discursuri animate de griji reale, cum ar fi datoriile acumulate cu efectuarea studiilor, dar şi de speranţa în posibilitatea unei revoluţii care să nu-i scoată, totuşi, din sfera lor de confort.

În actuala campanie electorală, Sanders a atins subiecte ce altfel ar fi rămas în afara discuţiei. De exemplu, justiţia socială. Acesta este meritul său. Dar pentru susţinătorii săi n-a fost de ajuns. Aceşti oameni preocupaţi de realele probleme ale Americii au pierdut. Clinton, nu Sanders, a strâns voturile necesare. Iar linia au trasat-o câţiva delegaţi cu bunăstare, care speră să creeze un mit.

Tărâm necunoscut pentru Clinton

Ce înseamnă pentru Hillary Clinton să fie prima femeie din istoria SUA nominalizată la candidatura pentru Casa Albă? Odată cu intrarea oficială în cursă, Clinton păşeşte pe un tărâm necunoscut. Chiar dacă nu e prima oară când luptă într-o campanie, candidată la preşedinţie n-a mai fost.

Va şti ea să transforme noua conjunctură în care se află în şansa de a se lipsi de fraze calculate? În şansa de a vorbi şi de a fi aşa cum simte ea? Îşi va asuma ea greşelile şi le va arăta tuturor o imagine în care oamenii cred fiindcă prezintă încredere? Şi cum va reacţiona Bernie Sanders? Poate fi el solidar odată înfrânt? Sau îşi va consolida soclul şi îşi va menţine afirmaţia că, în greşeală, nu există viaţă adevărată.

Ce vor americanii

Populismul şi promisiunile deşarte au marcat actuala campanie electorală din SUA. Dacă Hillary Clinton se va muta la Casa Albă după plecarea primului preşedinte de culoare din istoria ţării, va trebui să-şi dezvolte şi un mecanism prin care să răstoarne argumentele adversarilor. Şi dispune de spiritul analitic necesar. Remarcabilă ar fi, însă, în primul rând, capacitatea ei de a-şi arăta trăirile. Nu cele studiate, ci cele reale. Şi convingătoare. Căci, înainte de platforme electorale şi concepte, alegătorii americani vor autenticitate.