Un nou început pentru Argentina

Noul președinte din Casa Rosada nu mai este un peronist. Și nimănui nu i-a căzut cerul în cap din această cauză în Rio de la Plata. Campaniile de panică ale guvernului Kirchner nu au avut priză la un public ale cărui nemulțumiri erau mai mari decât potențialele temeri de schimbare. Argentinienii au ales cu curaj și au trimis un mesaj puternic întregii Americi Latine: populismul poate fi învins!

Până în ultimul moment, tovarășii de partid ai președintei Cristina Kirchner și prietenii ei politici externi din Venezuela până în Ecuador au avertizat despre "revenirea neoliberalismului", în cazul unei victorii a opoziției. Mauricio Macri ar reprezenta tot ceea ce a contribuit la noua criză economică cu care se confruntă Argentina. Spre deosebire de el, candidatul taberei Kirchner, Daniel Scioli, ar reprezenta incluziunea socială, programele de dezvoltare și un stat puternic.

Un model eșuat

Totuși, acest stat a servit în ultimul timp țării recesiune și inflație. Beneficiile sociale au fost finanțate de pe urma boom-ului materiilor prime, investițiile în infrastructură au fost neglijate. Naționalizări, controale stricte ale fluxului valutar, taxe mari la export au împiedicat o creștere economică autogenerată. Nici împrietenirea demonstrativă cu alte guverne populiste de stânga din America Latină și nici denunțarea agresivă a modelelor economice liberale nu au mai putut la final ascunde faptul că Argentina a fost administrată prost din punct de vedere economic.

Macri a promis "o revoluție a bucuriei". Al său "Sí, se puede" (Da, se poate), varianta argentiniană a expresiei lui Obama "Yes, we can", sugerează încredere în puterea proprie a Argentinei de a întoarce lucrurile în favoarea ei. Însă majoritatea obținută de el în alegeri este una fragilă. Macri trebuie să dovedească acum că liberal nu înseamnă neapărat neoliberal, că o economie de piață își poate păstra și caracterul social și că o schimbare de putere nu înseamnă automat anularea tuturor reușitelor guvernărilor anterioare.

Kirchner a polarizat țara, Macri vrea să o reunească. Fără majoritate proprie în Parlament și cu cei mai mulți guvernatori din tabăra adversă, acest demers va fi unul dificil. În plus, fiecare decizie a sa are și o conotație pe plan internațional, pentru că Argentina nu a ales prin el doar un nou președinte, ci a anulat un întreg model.

Rezistență în fața efectului de domino?

"Socialismul secolului al XXI-lea" a suferit o grea înfrângere în Argentina. Ceea ce a început ca un mare proiect de integrare latino-americană și a fost privit pe plan extern mai întâi cu multă speranță și simpatie nu s-a dovedit un model de succes. Țările vecine se tem acum de un efect de domino.

Încă înainte ca Mauricio Macri să fie învestit oficial președinte al Argentinei, vor avea loc alegeri în Venezuela. Președintele de acolo a anunțat însă deja că nu va accepta o victorie a opoziției și a amenințat că va rămâne la putere cu ajutorul unei "uniuni civil-militare". Argentina a dat un exemplu luminos prin schimbarea pașnică de putere: democrația este posibilă, domnilor vecini!