Se redeschid ambasadele

Drapelurile sunt deja pregătite: când vor fi ridicate, atunci vor avea parte de aplauze atât preşedintele Obama, cât şi Castro. Reluarea relaţiilor diplomatice bilaterale, după jumătate de secol, a fost aprobată în întreaga lume. Se pune capăt unui anacronism.

Obama mai are de trecut câteva hopuri

Acest pas este doar primul, pe un drum lung, dificil, plin de piedici. Un exemplu minor este faptul că preşedintele american trebuie să supună aprobării Congresului renovarea sediului ambasadei SUA de la Havana, misiune de care omologul cubanez Castro este scutit. Este un exemplu minor dar relevant: cel mai puternic om din lume trebuie să supună aprobării legislativului fiecare cheltuială. A trebuit să aştepte 40 de zile pentru a afla dacă parlamentarii se opun deciziei lui de a scoate Cuba de pe lista statelor teroriste. El nu va putea desemna nici un ambasador fără aprobarea congresmenilor. Şi, mai ales, embargoul economic impus Cubei nu va fi eliminat decât după ce toate partidele din Congres vor accepta această măsură.

Democraţia este complicată. Şefii de stat autoritari privesc condescendeţi către astfel de sisteme, cu ale lor numeroase procese decizionale şi mecanisme de control, pe care le consideră drept slăbiciuni. Să îţi arăţi puterea, să fii învingător, acestea sunt manevrele pe care le folosesc politicienii lipsiţi de argumente. Aşa încât, apropierea dintre Cuba şi SUA este considerată în unele state din America Latină drept înfrângere a imperialismului şi victorie a revoluţiei cubaneze.

Din Venezuela până în Argentina, din Nicaragua până în Ecuador, guvernele populiste de stânga au toate motivele să se îngrijoreze: noua direcţie a Washingtonului ridică semne de întrebare asupra "duşmanului", imagine construită cu multe eforturi de liderii locali. Apropierea Washingtonului de Havana a îmbunătăţit climatul politic pe continent şi a dat o nouă valenţă Organizaţiei Statelor Americane în relaţia cu SUA. Decizia Cubei trebuie analizată prin perspectiva problemelor economice, care s-au înrăutăţit odată cu decăderea Venezuelei.

Cuba nu schimbă sistemul

Nu întâmplător, Cuba a înăsprit în ultimele luni represaliile asupra opozanţilor, s-au operat numeroase arestări, fără precedent în istoria recentă a insulei. Semnalul este clar: pentru Cuba refacerea relaţiilor cu Statele Unite nu înseamnă altceva decât şansa de a obţine valută. Nu se pune în nici un caz problema schimbării sistemului politic.

Scepticii din Congresul american şi cubanezii din exil şi opoziţie, care avertizează, au dreptate deplină: apropierea dintre Cuba şi SUA nu este o victorie pentru democraţie. Dar redeschiderea ambasadelor ar putea permite schimburi bilaterale directe, între state, între oameni. Se deschid şansele unui dialog real. Democraţia nu are nevoie de victorii teatrale.