Comentariu: Pas mare pentru coaliţie, pas mic pentru criză

Luni la rând s-au certat, şi-au făcut reproşuri şi şi-au trimis scrisori. În sfârşit, Angela Merkel, Horst Seehofer şi Sigmar Gabriel - reprezentanţii partidelor de coaliţie - au găsit o soluţie de compromis. Nimic nu mai stă în calea aşa-numitului "Pachet de legi Azil II", ne asigură Sigmar Gabriel.

Care partener de coaliţie s-a impus putem afla doar analizând promisul şi îndelung negociatul pachet de legi menit să limiteze migraţia. Căci în privinţa nucleului negocierilor - înfiinţarea unor centre speciale în care dosarele refugiaţilor fără şanse de primire a azilului să fie prelucrate în regim de urgenţă - părţile erau, oricum, de acord.

În schimb, divergenţe de opinie au existat în chestiunea reîntregirii familiei în cazul refugiaţilor care nu primesc azil, dar nici nu pot fi expluzaţi în ţările de origine unde riscă să fie torturaţi sau chiar condamnaţi la moarte (aşa-numita "protecţie subsidiară"). Conform planurilor Berlinului, în cazul "subsidiarilor", reîntregirea familiei va fi posibilă doar după doi ani de la sosirea pe teritoriul Germaniei. În schimb, la preluarea viitoarelor contingente de refugiaţi, prioritate vor avea femeile şi copiii cu rude în Germania.

Pachetul de legi a fost stabilit. Să se fi rezolvat acum problema numai fiindcă măsurile stabilite vor deveni lege? Da şi nu prea, căci nu noile reglementări sunt cheia soluţionării crizei refugiaţilor.

Nu, noile măsuri nu fac decât să strângă şurubul în procesul de acordare a azilului, să accelereze expluzările, să considere drept "ţări de provenienţă sigure" state în care respectarea drepturilor omului e cel puţin îndoielnică şi să întârzie reîntregirea familiei.

Cu toate acestea, nimic nu-i va opri pe refugiaţi să încerce să ajungă în Germania. Înfiinţarea centrelor speciale şi obstacolul aducerii în noua patrie a celorlalţi membri ai familiei nu vor influenţa valul imigraţionist. Oricum reîntregirea familiei durează o grămadă de timp din cauza birocraţiei. După o programare la ambasada Germaniei din Liban sau Turcia, oamenii sunt nevoiţi să aştepte luni întregi.

Angela Merkel subliniază în continuare necesitatea unei soluţii la nivel comunitar şi le cere solidaritate guvernelor europene care închid tot mai multe graniţe, reaminteşte de centrele hotspot (decise, dar încă neînfiinţate) şi de Turcia, ţară în care regulile privind protecţia frontierelor prevăd inclusiv trimiterea oamenilor înapoi în zone de conflict - conform organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului.

Pe scurt: compromisul de la Berlin ar putea fi prezentat ca un pas mare pentru coaliţie. Însă, în chestiunea crizei refugiaţilor, e un pas destul de mic. Şi astfel, disputa trebuie să continue şi va continua. Atât în Uniunea Europeană, cât şi acasă, în Germania. Dacă la summitul din februarie europenii nu vor ajunge la un acord, cererile privind închiderea graniţelor Germaniei şi stabilirea unei limite superioare de acordare a azilului se vor înmulţi în Republica Federală. Şi abia atunci se va înteţi cearta. Precum spuneam, deocamdată n-a câştigat nimeni.