1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comisia SRI pleacă în Germania

Horațiu Pepine
16 martie 2018

Claudiu Manda, președintele comisiei parlamentare de control a SRI, a dat de înțeles că speră să găsească susținere în Bundestag.

https://p.dw.com/p/2uSt1
Geheimdienst Agent - Symbolbild
"Apar peste tot și agenți CIA, deși în România mai mult ca umbre sugerate în fundal."Imagine: Imago/Steinach

Președintele Comisiei parlamentare de control a SRI a anunțat că săptămâna viitoare se va găsi alături de câțiva colegi în Germania, unde se va întâlni cu membrii comisiilor similare din Bundestag: ”Să vedem şi acolo cum stau lucrurile, pentru că ne-am propus să discutăm cu câteva comisii din ţări importante, cu servicii importante” (interviu RFI)

Consultarea aceasta cu omologii din Germania va fi cu siguranță profitabilă. Să observăm însă că germanii s-au întâlnit cu situații destul de diferite de cele care animă acum politica românească. În linii mari, SRI este acuzat că a dirijat anchetele anticorupție, amestecându-se nepermis de mult în afacerile judiciare, că a influențat alegerile prezidențiale și formarea guvernelor, căutând să dirijeze marile opțiuni politico-economice. Toți exponenții SRI au negat, firește, și nu a apărut în spațiul public niciun element decisiv. Marea fisură în ecranul protector al serviciilor a reprezentat-o în anii din urmă schimbarea de atitudine a președintelui Traian Băsescu, care s-a simțit indirect lezat de anumite acțiuni ale foștilor colaboratori din SRI. Într-adevăr, fără această schimbare de poziție a fostului președinte, toate acuzațiile ar fi trecut ușor drept fantezii resentimentare.

Comisia SRI condusă de Claudiu Manda este în orice caz prima comisie de acest fel care își ia misiunea în serios (cele anterioare părând ele controlate de SRI și nu invers), dar cu toate acestea nu știm ce nivel de ambiții și-a propus. Caută comisia să-i reteze SRI-ului presupusele antene ilicite întinse în locuri cum ar fi presa, partidele sau justiția? Sau se va mulțumi cu o formulă de compromis și negociere? În tot cazul, cu toate că este în mod deliberat acoperită de bruiaje de tot felul, rămâne una dintre cele mai importante acțiuni politice ale momentului.

Revenind, germanii au o experiență destul de diferită. Să enumerăm câteva cazuri mai proeminente. În 2003, fostul cancelar Gerhard Schröder dădea opiniei publice asigurări ferme că nu va exista niciun fel de participare germană directă sau indirectă la operațiunile pe care americanii le plănuiau împotriva Irakului. Ulterior a ieșit însă la iveală că, fără știrea Bundestagului, agenți BND furnizaseră informații importante americanilor și că ei se găseau la Bagdad chiar înainte de declanșarea războiului. Culmea, americanii au mulțumit public germanilor pentru serviciile aduse.

O altă furtună în jurul serviciilor de informații a fost legată de cazul lui Khaled El-Masri, cetățean german care a fost arestat și torturat în primele luni ale lui 2004.  A fost poate cel mai mare scandal care a provocat și o criză fără precedent în relațiile dintre CIA și serviciile germane, el inspirând și scenariul unui serial de televiziune. (Berlin Station)

În fine, un alt caz este acela al lui Murat Kurnaz, cetățean turc care se născuse și crescuse în Germania și care a fost ținut prizonier la Guantanamo timp de 5 ani. În linii mari întrebarea care se punea era dacă serviciile germane știau și dacă fuseseră întrucâtva implicate. Cel puțin în ultimul caz, minstrul de externe Frank-Walter Steinmeier a dezmințit, dar în urma audierilor din comisia de anchetă dubiile au persistat.

Prin urmare, problematica este complet diferită. Germanii bunăoară s-au alertat că CIA putea să opereze după voie, încălcând drepturile unor cetățeni germani, cu atât mai mult cu cât vina lor nu a fost dovedită. Dar mai ales colaborarea dintre BND și CIA, fără știința factorului politic sau cel puțin fără aprobarea Bundestagului, era tema centrală a preocupării politice. Scena publică germană nu a dus lipsă de scandaluri legate de serviciile de informații, dar ele au avut turnuri foarte diferite de ceea se petrece acum în România. Presiunea publică a fost exercitată în Germania mai ales de militanții pentru drepturile omului, care s-au declarat mereu nesatisfăcuți inclusiv de conduita comisiilor parlamentare care nu le împărtășeau de fiecare dată indignarea. Singura asemănare - dacă e să găsim una -  este că apar peste tot și agenți CIA, deși în România mai mult ca umbre sugerate în fundal.

Adevărul e că nu știm exact ce tip de sprijin caută parlamentarii români în Germania, dar inițiativa lor nu poate trece neobservată.