Comisia UE va depune în justitie plângere împotriva consiliului ministrilor
14 ianuarie 2004Publicitate
La Bruxelles s-a concretizat ieri escaladarea controversei dintre Comisia UE si guvernul de la Berlin, privind respectarea Pactului de Stabilitate Monetara. Comisia UE a anuntat ca va depune la Curtea Europeana de Justitie plângere împotriva Consiliului Ministrilor Finantelor - o premiera în istoria UE. Pedro Solbes, comisar pentru probleme monetare, si-a impus revendicarea respectiva într-o sedinta a Comisiei, iar guvernul federal german a reactionat fara întelegere fata de aceasta decizie. Ministrul german al finantelor Hans Eichel a apelat, citez, "la cooperare în locul confruntarii". Citat închis.
Ascultati comentariul transmis de corespondentul nostru la Bruxelles Bernd Riegert, în prezentarea lui Valeriu Lazar.
Oare comisarul european Pedro Solbes nu stie sa piarda în conditii acceptabile? De ce vrea sa declanseze în fata Curtii Europene de Justitie o procedura juridica împotriva consiliului ministrilor de finante, cu rezultat si consecinte mai mult decât imprevizibile? Sub aspect politic, Solbes a esuat în noiembrie trecut fata de rezistenta opusa de Franta si Germania. Marea majoritate a ministrilor a votat pentru o suspendare a Pactului de Stabilitate, deoarece n-au distins vreo ratiune economica în penalizarea Frantei si Germaniei, pentru depasirea limitei datoriilor bugetare. Cei doi pacatosi sunt decisi sa revina sub marja de trei la suta din produsul social brut, însa abia în anul 2005 si nu în 2004.
A fost o decizie politica clara, pe care însa vârful administratiei UE nu vrea s-o accepte. Forul legislativ real al Uniunii Europene este însa factic Consiliul de Ministri, abilitat sa interpreteze sau sa modifice reglementarile în vigoare. La rândul ei, Comisia UE considera lezata autoritatea ei de gardian al acordurilor europene si dreptul ei de initiativa. Iar pe Pedro Solbes îl irita îndeosebi ca ministri finantelor nu s-au orientat cuvânt cu cuvânt dupa paragrafele Pactului de Stabilitate, ca au aruncat la cos propunerea prezentata de el, în fine ca au formulat întelegeri proprii pentru Franta si Germania.
Presupunând ca Tribunalul din Luxemburg va accepta plângerea si va pronunta o decizie în favoarea Comisiei UE, efectul ei concret ar fi practic egal cu zero, abstractie facând de victoria morala a Comisiei. Mai întelept ar fi fost sa insiste mai energic asupra simplificarii regulilor si adaptarii criteriilor Pactului de Stabilitate din anul 1997 la realitatea economica a anului 2004. Si s-ar fi putut proceda astfel mult timp înaintea conflictului pentru putere dintre Bruxelles si Berlin.
Vinovat de situatia nefavorabila este si ministrul german al finantelor Hans Eichel, prin faptul ca n-a încercat din timp sa realizeze un compromis cu comisarul Pedro Solbes. În acest caz par a se fi confruntat doua capete la fel de încapatânate.
Comisarul german Guenter Verheugen a argumentat împotriva plângerii si e justa opinia sa ca agravarea suplimentara a situatiei nu ajuta la nimic. Dupa dezastrul conferintei privind constitutia europeana, Uniunea Europeana are realmente alte probleme decât sa-si permita luxul unui conflict juridic între institutiile ei. Sefii de stat si de guvern trebuie sa întreprinda o noua initiativa pentru a mentine Uniunea Europeana functionala, institutional si politic, printr-o constitutie în vigoare. UE trebuie sa fixeze cadrul financiar al activitatii ei de dupa anul 2007. Trebuie sa decida asupra tratativelor de aderare cu Turcia , sa digere admiterea a zece noi membri si sa clarifice probleme importante, vizând personalul ei, din moment ce în noiembrie curent expira mandatul presedintelui Comisiei, Romano Prodi, si cele ale comisarilor sai de resort.
Ce rost mai are deci o plângere îndoielnica, cu mult prea putin folos pentru Pactul de Stabilitate? La Bruxelles circula de acum afirmatia ca spaniolul Pedro Solbes ar tine sa-l imite pe renumitul sau compatriot Don Quijotte, care lupta fara vreo noima împotriva unor mori de vânt imaginare. Motiv de triumf n-are însa nici ministrul german al finantelor. La finele acestui an, Hans Eichel va trebui sa probeze ca deficitul bugetar german scade sub nivelul de trei la suta. În caz contrar intra în vigoare procedura prevazuta în Pactul de Stabilitate, cu toate consecintele sale dezagreabile. Ori lui Eichel îi va fi probabuil greu sa atinga acest obiectiv - în urma politicii Berlinului si a evolutiei economice din Germania. La sfârsitul anului trecut, ministerul sau a avertizat deja, ca în 2005 va fi foarte greu sa se îndeplineasca criteriul de la Maastricht, privind volumul datoriilor noi.
Ascultati comentariul transmis de corespondentul nostru la Bruxelles Bernd Riegert, în prezentarea lui Valeriu Lazar.
Oare comisarul european Pedro Solbes nu stie sa piarda în conditii acceptabile? De ce vrea sa declanseze în fata Curtii Europene de Justitie o procedura juridica împotriva consiliului ministrilor de finante, cu rezultat si consecinte mai mult decât imprevizibile? Sub aspect politic, Solbes a esuat în noiembrie trecut fata de rezistenta opusa de Franta si Germania. Marea majoritate a ministrilor a votat pentru o suspendare a Pactului de Stabilitate, deoarece n-au distins vreo ratiune economica în penalizarea Frantei si Germaniei, pentru depasirea limitei datoriilor bugetare. Cei doi pacatosi sunt decisi sa revina sub marja de trei la suta din produsul social brut, însa abia în anul 2005 si nu în 2004.
A fost o decizie politica clara, pe care însa vârful administratiei UE nu vrea s-o accepte. Forul legislativ real al Uniunii Europene este însa factic Consiliul de Ministri, abilitat sa interpreteze sau sa modifice reglementarile în vigoare. La rândul ei, Comisia UE considera lezata autoritatea ei de gardian al acordurilor europene si dreptul ei de initiativa. Iar pe Pedro Solbes îl irita îndeosebi ca ministri finantelor nu s-au orientat cuvânt cu cuvânt dupa paragrafele Pactului de Stabilitate, ca au aruncat la cos propunerea prezentata de el, în fine ca au formulat întelegeri proprii pentru Franta si Germania.
Presupunând ca Tribunalul din Luxemburg va accepta plângerea si va pronunta o decizie în favoarea Comisiei UE, efectul ei concret ar fi practic egal cu zero, abstractie facând de victoria morala a Comisiei. Mai întelept ar fi fost sa insiste mai energic asupra simplificarii regulilor si adaptarii criteriilor Pactului de Stabilitate din anul 1997 la realitatea economica a anului 2004. Si s-ar fi putut proceda astfel mult timp înaintea conflictului pentru putere dintre Bruxelles si Berlin.
Vinovat de situatia nefavorabila este si ministrul german al finantelor Hans Eichel, prin faptul ca n-a încercat din timp sa realizeze un compromis cu comisarul Pedro Solbes. În acest caz par a se fi confruntat doua capete la fel de încapatânate.
Comisarul german Guenter Verheugen a argumentat împotriva plângerii si e justa opinia sa ca agravarea suplimentara a situatiei nu ajuta la nimic. Dupa dezastrul conferintei privind constitutia europeana, Uniunea Europeana are realmente alte probleme decât sa-si permita luxul unui conflict juridic între institutiile ei. Sefii de stat si de guvern trebuie sa întreprinda o noua initiativa pentru a mentine Uniunea Europeana functionala, institutional si politic, printr-o constitutie în vigoare. UE trebuie sa fixeze cadrul financiar al activitatii ei de dupa anul 2007. Trebuie sa decida asupra tratativelor de aderare cu Turcia , sa digere admiterea a zece noi membri si sa clarifice probleme importante, vizând personalul ei, din moment ce în noiembrie curent expira mandatul presedintelui Comisiei, Romano Prodi, si cele ale comisarilor sai de resort.
Ce rost mai are deci o plângere îndoielnica, cu mult prea putin folos pentru Pactul de Stabilitate? La Bruxelles circula de acum afirmatia ca spaniolul Pedro Solbes ar tine sa-l imite pe renumitul sau compatriot Don Quijotte, care lupta fara vreo noima împotriva unor mori de vânt imaginare. Motiv de triumf n-are însa nici ministrul german al finantelor. La finele acestui an, Hans Eichel va trebui sa probeze ca deficitul bugetar german scade sub nivelul de trei la suta. În caz contrar intra în vigoare procedura prevazuta în Pactul de Stabilitate, cu toate consecintele sale dezagreabile. Ori lui Eichel îi va fi probabuil greu sa atinga acest obiectiv - în urma politicii Berlinului si a evolutiei economice din Germania. La sfârsitul anului trecut, ministerul sau a avertizat deja, ca în 2005 va fi foarte greu sa se îndeplineasca criteriul de la Maastricht, privind volumul datoriilor noi.
Publicitate