Competiţie vs. Transparenţă

În privinţa transparenţei Comisia Europeană se concentrează încă pe analize şi studiul comparativ al sistemelor de protecţie a mass-media din statele membre. Cel mai dificil aspect este realizarea unui corect echilibru între competiţie şi transparenţă. Cazul grecesc este cel mai relevant pentru intervenţia Comisiei în favoarea competiţiei şi totodată în dauna transparenţei. În această ţară marii contractanţi în domeniul achiziţiilor publice sunt în acelaşi timp şi acţionari principali în companiile de media (ziare, magazine, posturi de televiziune sau de radio).

În mod normal, ei folosesc media pe care o deţin pentru a influenţa procedura ofertelor de achiziţii publice. În 2004, noul guvern grec a dorit adoptarea unei legi care să nu permită proprietarilor de media să participe la oferte privind achiziţiile de lucrări publice prin firmele pe care le deţin. Comisia a replicat că dreptul comunitar asigură concurenţa şi nu transparenţa.

Comisarul Charlie McCreevy a insistat ca „dilema” să fie rezolvată în cadrul dreptului comunitar al concurenţei, şi ca atare, legea transparenţei să nu fie adoptată. Fapt extrem de bizar dacă se are în vedere că legea grecească asigură transparenţa în administrarea banului public, combaterea traficului de influenţă şi a corupţiei, într-o ţară care a suferit mult de pe urma acestor practici neortodoxe. Mai mult, după ce Guvernul Greciei a emis o decizie de implementare a legii (cu modificări), comisarul Charlie McCreevy a decis să dea lovitura de graţie Greciei, aducând în faţa Curţii Europene de Justiţie Executivul de la Atena.

Este de remarcat că în timpul negocierilor între Comisie şi Guvernul de al Atena, acesta a fost ameninţat cu suspendarea co-finanţării unor proiecte subvenţionate de fondurile europene. Acest fapt ar putea rezulta în retragerea legii fiindcă nici un stat membru al Uniunii Europene nu-şi poate permite pierderea co-finanţării proiectelor subvenţionate din fondurile europene.

După intervenţia Comisiei Europene, Guvernul a modificat legea în cauză, menţinând însă cerinţa prezentării unui cazier judiciar de c[tre persoanele care participă la oferte de lucrări publice şi care deţin posturi de radio sau televiziune. Comisia Europeană tot nu a fost mulţumită şi aşa cauza se află pe rolul Curţii de Justiţie din Luxemburg. În cazul în care Curtea dă câştig de cauză Guvernului de la Ankara, se va crea un precedent judiciar care ar putea ar putea fi un exemplu şi pentru celelalte ţări de a introduce o legislaţie asemănătoarea.

Interesant este şi faptul că un ziar din Bruxelles pretinde că încăpăţânarea lui McCreevy în revocarea legii greceşti (Decizia No 24014/2005 de aplicare a legii 3310/ 2005) este dictată de interesele sale personale în această speţă (vezi prezentarea cazului pe larg în revista New Europe, Nr. 722/ 2007, pag. 48) Faptul apare uluitor pentru rolul negativ pe care îl poate avea uneori Comisia Europeană în dinamitarea eforturilor făcute de un stat membru în domeniul transparenţei şi, indirect, împotriva combaterii traficului de influenţă