1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Complicităţi riscante

19 octombrie 2011

Relaţia dintre stat şi bănci pe fundalul crizei, atotputernicia agenţiilor de rating, efectele colaterale ale eliberării soldatului israelian Schalit - ţin şi azi capul de afiş al presei.

https://p.dw.com/p/12vAA
Imagine: picture alliance/dpa

Angajamentul statului în susţinerea băncilor, care trecea drept „sigur” s-a transformat într-un risc notează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG pe prima pagină azi.

Or, această „mutaţie”, cu cuvintele cotidianului elveţian, ar fi una din cauzele protestelor globale împotriva hegemoniei bancare. Cu toate acestea, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, cifrele de afaceri ale băncilor americane în ultimul trimestru nu le pot furniza demonstranţilor noi argumente în favoarea intensificării mişcării protestatare iar actuala conjunctură, din perspectiva băncilor, nu este într-atît de sumbră pe cît au dat de înţeles titlurile de-o şchioapă din mass media.

Cît de justificată este retrogradarea Franţei de către atotputernicele agenţii americane de rating? Cert este că scăderea ratingului de ţară al Hexagonului este şi o nouă lovitură dată noului fond european de stabilitate, la scurtă vreme înaintea summitului extraordinar de la Bruxelles, opinează LA VOIX DU NORD.

Or, devreme ce Franţa şi Germania sunt principalii garanţi , însăşi credibilitatea fondului este pusă sub semnul întrebării. Deocamdată, la Bruxelles, nimeni nu vrea să aducă în discuţie scenariul unei retrogradări a Franţei în speranţa că ea va face totul spre a-şi păstra cei trei A, atît de valoroşi.

Ceea ce nu înseamnă că prea-puternicia oarbelor instituţii – cum califică LIBERATION agenţiile de rating, care de atîtea ori s-au înşelat în verdictele date, nu ar trebui condamnată. În acelaşi timp însă, nu poate fi dată uitării dubla eroare comisă de preşedintele Sarkozy. Pachetul financiar legat la începutul mandatului său a fost dezechilibrat şi din perspectivă economică, o catastrofă consideră ziarul francez, sugerînd concomitent că există o singură cale spre a nu ajunge ostaticul agenţiilor de rating şi al pieţelor financiare şi anume aceea de a nu le datora prea mult acestora. Or, în acest caz, Franţa a cam întrecut măsura, conchide ziarul citat.

Eliberarea celor peste o mie de deţinuţi palestinieni din închisorile israeliene în schimbul punerii în libertate a soldatului israelian Gilad Schalit continuă să suscite cele mai diverse reacţii.

De la Madrid EL MUNDO estimează că prin acest schimb, Israelul i-ar fi conferit organizaţiei radical islamice Hamas statutul de partener de negocieri ceea ce va face, de acum înainte, dificilă taxarea acestei organizaţii drept teroristă.

Deplîngînd lipsa de voinţă a celor două părţi de a afla o soluţie după aproape 20 de ani de negocieri sterile, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG relevă că Israelul are nevoie de timp spre a-şi da seama cum se vor poziţiona partenerii egiptean respectiv cel saudit. Ceea ce nu-i aduce mai aproape pe israelieni şi palestinieni de aflarea unei soluţii dar îi face să resimtă fluxul de energii din regiune, pe care nu-l mai pot ignora.

Din perspectivă israeliană, acest schimb de prizonieri este rezultanta unui imperativ religios şi anume datoria de a salva viaţa unui evreu cu orice preţ atrage atenţia DIE PRESSE menţionînd că întreaga acţiune dezvăluie şi absurditatea interminabilului conflict israeliano – palestinian. Totuşi, persistă întrebarea de ce acest „deal” a fost efectuat exact acum şi cui îi slujeşte el.

Care este bilanţul celor zece ani de cînd aliaţii sub comanda NATO s-au angajat în democratizarea Afganistanului? Un chestionar reprezentativ comandat de posturile publice de radio şi televiziune ARD din Germania, ABC din Statele Unite şi BBC din Marea Britanie, ajunge la cîteva concluzii sintetizate de MÄRKISCHE ODERZEITUNG în termenii următori: Dilema populaţiei este evidentă: pe de-o parte lipsa de încredere în aliaţi, care după zece ani nu au reuşit să inducă o stabilitate durabilă. Pe de altă parte, afganii privesc şi mai critic propriile lor instituţii în care doar o treime dintre ei mai au încredere. Or, tocmai acest fapt este cel mai dramatic. El constituie un indiciu că reconstrucţia civilă a ţării ameninţă să eşueze, ea fiind exact cea care va da reala măsură a sensului sau a lipsei de sens a acestui război. Iar dacă guvernul de la Kabul nu va combate ferm corupţia şi structurile mafiotice, ţara se va cufunda în haos.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Alina Kühnel