Compromisul dintre Adrian Năstase şi Ion Iliescu

Primul ministru i-a combătut pe criticii preşedintelui, susţinînd că nu s-ar fi produs nici o abatere de la Constituţie. În optica sa, partidul care trecea prin frămîntări interne a cerut consilierea preşedintelui în chestiuni care ţineau de eficienţa guvernării.

“Este absolut normal, a susţinut primul ministru, ca pe perioada mandatului său să aibă statutul de neutralitate stabilit de Constituţie, dar, din punctul de vedere al relaţiei cu partidul de guvernămînt, în mod firesc preşedintele este interesat, pe bună dreptate, să ştie care sînt perspectivele, să ştie care sînt problemele".

Adrian Năstase îi era dator preşedintelui cu această declaraţie. Cu atît mai mult cu cît din cauza ultimelor episoade, Ion Iliescu a fost criticat de opoziţia politică, care i-a pus la îndoială discernămîntul şi necesara neutralitate. În realitate ambiguităţile derivă din chiar textul constituţional şi nici fostul preşedinte Constantinescu nu a scăpat de impresia că este preşedintele ţărăniştilor decît renunţînd să mai candideze. Dacă în Constituţie s-ar fi optat pentru un regim prezidenţial sau pentru unul parlamentar, atunci disputele de astăzi nu ar mai fi avut loc. Aşa ne putem aştepta ca ele să continuie la nesfîrşit sau cel puţin pînă cînd se vor găsi politicieni cu o viziune mai largă care să-şi asume constituţia nu doar în litera, ci şi în spiritul ei. Opozitia, a găsit totusi că e un moment potrivit ca să conteste autoritatea preşsdintelui şi să-i de a în vileag duplicitatea.

După întrevederea de ieri, au fost vădite două lucruri. În primul rînd că preşedintele agrează noua formulă de conducere a partidului şi în al doilea că este de acord şi cu remanierea guvernamentală. A reieşit totodată că, în realitate, schimbările au fost făcute în comun de preşedinte şi de primul ministru, care au convenit astfel să-şi împartă influenţa. Biroul de coordonare este rezultatul unui compromis şi de aceea are aparenţa aceasta hibridă.

În al doilea rînd s-a văzut însă mai bine ca niciodată că partidul de guvernămînt nu are o funcţionare democratică. Noua conducere a fost hotărîtă de un grup restrîns şi nu are nici o legătură cu procedurile statutare. Puterea şi influenţa în partid nu sînt decise de votul democratic al majorităţii aderenţilor sau al electorilor desemnaţi, ci sînt reieşite din relaţii oculte. În ce constă de fapt puterea lui Adrian Năstase, dar cea a lui Ion Iliescu? Puterea lor pare incontestabilă, dar sursa ei este încă neclară. Congresele acestui partid nu dezbat nimica, nu deliberează nimic, ci confirmă deciziile luate în prealabil şi în cerc restrîns. Funcţia lor este însă bine precizată, congresele avînd rostul de a legitima puterea ocultă şi de a amplifica mesajele electorale. Nu este exclus ca la Congresul din august să asistăm la o subliniată retorică de stînga menită să şteargă impresia de partid al celor mai bogaţi, pe care şi-a cîştigat-o PSD.

Problema e mai importantă decît pare pentru că, pe de o parte, un partid cu o funcţionare oligarhică nu poate să impună în societatea mai largă un model de guvernare democratic. El va tinde, în mod natural, să reproducă propriul model. Iar pe de altă parte, dacă sursa puterii este ocultă, atunci vorbim degeaba despre combaterea corupţiei.