Condiţiile echitabile sunt mai importante decât fondurile de dezvoltare

Preşedintele SUA, George W Bush, refuză în continuare stabilirea unor valori maxime pentru emanaţiile de dioxid de carbon. Astfel, preşedinţia germană nu mai dispune decât de o ultimă temă pentru a transforma totuşi reuniunea într-un succes: Africa. Deja se ştie că, mâine, reprezentanţilor continentului negru sosiţi la Heiligendamm din Egipt, Algeria, Nigeria, Ghana şi Senegal, li se vor promite ajutoare financiare consistente. Un cadru echitabil pentru schimburile economice şi încurajarea bunei guvernări ar fi însă mult mai în beneficiul statelor africane, decât punerea la dispoziţia lor a unor noi fonduri, oricât de importante ar fi acestea.

Aparent, şi prezenta reuniune a Grupului G8 va lua sfârşit prin promiterea unor noi ajutoare de dezvoltare destinate Africii. Aceasta s-a mai întâmplat şi la capătul reuniunilor trecute. Din păcate însă, promisiunile nu au fost respectate. Statele puternic industrializate au dat asigurări în urmă cu doi ani, la summit-ul G8 din localitatea scoţiană Gleneagles, că-şi vor dubla până în 2010 la peste 25 de miliarde de dolari ajutoarele oferite ţărilor africane.

Nu s-a făcut mai nimic. Dimpotrivă, pentru prima dată anul trecut, după decenii, fondurile alocate ajutoarelor de dezvoltare au scăzut la nivel mondial. Şefii de stat şi de guvern ai ţărilor G8 vor avea dificlutăţi să le explice plauzibil această evoluţie preşedinţilor Egiptului, Algeriei, Nigeriei, Ghanei şi Senegalului, invitaţi la Heiligendamm.

Bineînţeles, banii nu sunt totul. Mai importante sunt condiţiile echitabile pentru desfăşurarea schimburilor comerciale. Dacă acestea ar fi garantate, atunci ţările africane şi-ar putea singure finanţa campaniile de combatere a maladiei SIDA, a malariei, ar putea să-şi reabiliteze şi extinde infrastructura, ar putea să se doteze cu sisteme eficiente de educaţie şi sănătate. Dar şi aici între vorbele şi faptele statelor puternic industrializate se cască o prăpastie adâncă.

De exemplu: Statele în curs de dezvoltare pot livra în SUA sau Europa un trunchi de copac fără a plăti nici un fel de vamă. Cu fiecare etapă de prelucrare a materiei prime însă, în scândură, furnir sau chiar mobilă finisată, cresc taxele vamale pentru export cerute de statele industrilaizate. Iar aceste taxe vamale progresive nu sunt valabile numai la materii prime, ci şi la produse agrare şi industriale. Şi asta în contextul în care de mult s-a dovedit că pentru statele sărace, comerţul este mai important decât fondurile de dezvoltare.

Mai trebuie adăugat că elita politică şi economică din Africa nu este compusă exclusiv din îngeri. Sărăcia statelor de pe acest continent nu mai este de mult consecinţa exclusivă a moştenirii coloniale. Războiaele şi războaiele civile, corupţia şi crima organizată sunt responsabile şi ele pentru multe neajunsuri. Desigur, există şi exemple pozitive care ilustrează că progresul social şi economic este posibil, dacă bogăţiile naturale sunt exploatate în favoarea celor mulţi.

Un alt aspect care merită a fi semnalat este acela că Africa nu primeşte numai fonduri de dezvoltare, o parte importantă a capitalurilor africane părăsind continentul. De aceea, ajutoarele suplimentare acordate ţărilor africane ar trebui să fie însoţite de măsuri de stimulare a bunei guvernări. În multe state, la acest capitol există reale progrese, şi această evoluţiue ar trebui să fie salutată şi încurajată de statele G8. Africanii au nevoie de perspectiva unei vieţi mai bune. Aceasta este la urma urmei şi în interesul Europei.