Confuziile austerităţii

Câteva comentarii colaterale merită să fie reţinute. Vasile Blaga, explicând de ce a cedat în privinţa numelui partidului, a spus că "într-o astfel de negociere fiecare trebuie să câştige", arătând că liberalii au acceptat, în schimb, prin aderarea la PPE, valorile conservatoare şi creştine. Tot el spunea anterior, cu privire la numele alianţei care se va prezenta în toamnă la alegeri, că Uniunea Creştin Liberală PNL-PDL ar fi o denumire foarte bună“.

Ceea ce surprinde nu este afirmaţia ca tare, ci sugestia că PDL (spre deosebire de PNL) va fi cultivat valorile conservatoare şi creştine în politică. Nimeni nu contestă că în PDL s-ar găsi destui oameni cumsecade care să poarte cu ei valori creştine, fie ele şi în versiuni secularizate, că sunt destui oameni plin de bună-cuviinţă şi oneşti în viaţa lor de zi cu zi, dar pentru un partid politic a cultiva ”valorile conservatoare şi creştine” înseamnă ceva mult mai precis. Sunt destui oameni astăzi care militează în câmpul stângii politice şi care îşi dedică timpul unor cămine de copii orfani sau de bătrâni, ceea ce se înscrie cu certitudine în sfera moralei creştine. Dar un partid are ca misiune definirea politicilor guvernamentale şi nu a activităţilor societăţii civile. Conservatorismul creştin nu ţine în sensul acesta de viaţa privată, de libertatea de asociere sau de viaţa intimă, ci de politicile publice dezbătute şi adoptate în Parlament. Or, guvernele Boc nu au avut nicio legătură, nici cea mai vagă cu conservatorismul creştin, în afară de colaborarea externă şi de suprafaţă cu creştin-democraţii germani. În politica internă, PDL a cultivat o linie liberală care poate fi identificată cu precizie în toate politicile sale economice şi sociale, în reforma codului penal şi al celui de procedură penală.

Chestiunea austerităţii, invocată ca trăsătură a conservatorismului în Europa, e generatoare de mari confuzii. Într-o societate ca cea germană, austeritatea înseamnă cumpătare, reţinere, echilibru şi mai ales solidaritate cu generaţiile viitoare care vor fi mai puţin îndatorate. Într-un sens mai larg, societatea se comportă ca o familie orientată către viitor şi atentă la odraslele sale. Or, imaginea aceasta nu poate fi translată pur şi simplu asupra societăţii româneşti, unde nu există o clasă de mijloc conservatoare care să fi dat tonul în politicile guvernamentale. Aici o minoritate ageră şi prosperă a susţinut politica de austeritate din care a tras foloase în detrimentul unei firave clase de mijloc ce s-a prăbuşit în straturile inferioare. Aşadar imaginea „familiei prevăzătoare” care se acordă cu imaginea politică a ”familiei creştine” nu are niciun corespondent în România. Am arătat cu mai multe prilejuri că aceia care încearcă să proiecteze asupra societăţii româneşti modele elaborate în altă parte riscă să facă greşeli foarte mari. Nu a existat, prin urmare, niciun punct de contact între politicile, ideile şi sentimentele nutrite îndeobşte de PDL şi conservatorismul creştin în sensul său politic.

Este adevărat, în schimb, că există printre militanţii cunoscuţi ai partidului oameni care au idei foarte precise în această privinţă. E vorba mai ales de primarul Aradului, Gheorghe Falcă, care în toate apariţiile sale publice a căutat să expună cât mai precis viziunea sa creştin-democrată asupra politicii. Cine este cu adevărat interesat de subiect ar putea să-l urmărească pe primarul Aradului cu mult folos. Dar el însuşi este conştient că viziunea sa a fost mereu marginală în propriul partid. Astăzi el a fost readus în prim plan poate tocmai graţie ideilor sale, care nu au avut însă nicio influenţă asupra politicilor publice ale partidului în ultimii 10 ani de zile. Un exemplu grăitor este că nici măcar alocaţia oferită mamelor pentru creşterea copiilor nu a fost cruţată de la tăiere, deşi tocmai o asemenea exceptare ar fi dat guvernului o nuanţă creştin-conservatoare.

Acestea fiind spuse, ne putem întreba la ce valori conservator-creştine s-a referit Vasile Blaga? La cele predicate în deşert de cei câţiva militanţi lipsiţi de audienţă?

Din păcate asistăm din nou la declaraţii lipsite de acoperire, la o simplă retorică de circumstanţă. Ar fi fost mult mai cinstit şi mai bine pentru toată lumea dacă Vasile Blaga ne-ar fi spus că întregul partid rezultat din fuziune incluzând aici şi PDL intenţionează să adopte pe viitor anumite valori, oricare ar fi ele, dar numai să fie asumate cu toată gravitatea.