Congresul Societăţii Europene de Cardiologie

La Congresul de la München a fost prezentat un studiu efectuat cu aproape 30.000 de persoane din 52 de ţări sub conducere lui Salim Yusuf de la Universitatea McMaster din Hamilton / Canada – la Congres au participat, fireşte, şi ne-europeni.

Aparent, studiul a prezentat fapte de mult cunoscute de toată lumea, autorii lui întocmind o listă de 9 factori de risc pentru un infarct miocardic.

Semnificativ a fost, însă, faptul că datele înregistrate au avut valabilitate în ciuda marii varietăţi a eşantionului ce a servit calculului statistic. Participanţii la studiu au fost atît bărbaţi cît şi femei, de vîrste diferite, din regiuni diferite ale pămîntului şi aparţinînd unor etnii diferite. O parte din ei suferiseră deja un accident cardio-vascular. Pe primele două locuri ale listei şi la mare distanţă de ceilalţi factori se află fumatul şi valorile crescute de colesterol. Cele două ”păcate capitale” împotriva propriei inimi sunt răspunzătoare de 2/3 din infarctele miocardice. Urmează în ordine descrescîndă: tensiune arterială ridicată, diabet, supragreutate, stress, lipsă de mişcare, consum redus de fructe şi legume. Cel de-al 9-lea factor, pe care încă nu l-am numit, poate să pară surprinzător: abstinenţă totală de la alcool. Mai explicit spus, cine bea 20 gr de alcool zilnic, deci un pahar de vin, îşi protejază inima mult mai bine decît cine nu bea deloc alcool; dar la fel de adevărat este că cine bea mai mult dăunează grav preţiosului organ.

După opinia lui Yusuf, peste 90 % din infarctele miocardice pot fi prognosticate pe baza acestor factori. Şi în acelaşi timp împiedicate sau amînate, tocmai dat fiind că toţi cei 9 factori pot fi influenţaţi. Optimismul cardiologului canadian nu este împărtăşit de toţi colegii. Pe glob mor anual de această afecţiune 15 milioane de oameni. S-a constatat că, după un prim infarct, unul din 5 pacienţi continuă să fumeze şi unul din 3 îşi menţine supragreutatea. Iar toţi aşteaptă exclusiv de la pastilele pe care le iau cu pumnul să îi ferească de un nou infarct.

x x x

În felul acesta facem legătura cu cea de-a doua temă. Într-adevăr, majoritatea pacienţilor cu afecţiuni cardiace sau supuşi riscului unor astfel de afecţiuni sunt nevoiţi să ia un mare număr de pastile: pentru scăderea concentraţiei colesterolului în sînge, pentru scăderea tensiunii arteriale, pentru stabilizarea ritmului cardiac, împotriva riscului de tromboză, deseori şi pentru tratarea diabetului. Tratamentul se desfăşoară de multe ori defectuos, fiind de altfel foarte complicat. Uneori pacienţii uită să ia medicamentele sau nu le iau pentru că se tem de efecte secundare. Mai grav este că mulţi medici prescriu nesatisfăcător tratamentul medicamentos.

Pentru simplificarea terapiei, cardiologii englezi Nicolas Wald şi Malcol Law de la Institutul Wolfson de Medicină Preventivă din Londra au propus ca întreaga medicaţie să fie oferită pacientului într-o singură ”poli-pilulă”. Varianta ideală, consideră ei, ar trebui să conţină 6 preparate: 3 anti-hipertensive diferite, un medicament din grupul statinelor pentru scăderea valorilor de colesterol, acid acetilsalicilic şi vitamina acid folic. Mai mult, dată fiind frecvenţa enormă a maladiilor cardio-vasculare, medicii britanici propun ca tableta complexă să fie luată profilactic de toată lumea începînd de la vîrsta de 55 de ani.

La Congresul de Cardiologie de la München, tema pastilei unice a stîrnit un interes deosebit, făcîndu-se auzite voci pro şi contra. Cei care sunt pentru această soluţie au în vedere eficienţa ei, dată fiind comoditatea pacienţilor şi uşurarea muncii medicilor. Adversarii consideră că tratamentul nu mai poate fi adaptat individual la starea fiecărui pacient. Pe de altă parte, ideea de a o prescrie profilactic nu este fericită, întrucît persoanele periclitate ar fi tentate să ia ”pastila minune” în loc să adopte un mod de viaţă sănătos.