Consecinţe diplomatice majore ale recentului război din Orientul Mijlociu

Unele din consecinţele seismului provocat de agresiunea jihadiştilor şiiţi din sudul Libanului asupra statului evreu, urmată, după cum se ştie, de riposta de proporţii a forţelor militare israeliene, încep să se profileze abia acum. Poate cea mai importantă „pagubă colaterală” diplomatico-politică a acestei confruntări, care a durat 5 săptămîni şi a iscat vărsări de sînge şi distrugeri masive afectînd infrastructurile şi economiile libaneză şi israeliană e decizia statului evreu de a îngheţa politica retragerilor unilaterale.

Luni, şeful guvernului de la Ierusalim, Ehud Olmert, s-a prezentat membrilor Comisiei de apărare şi politică externă din Kneset, (parlamentul israelian). Premierul i-a informat pe deputaţi că proiectele sale de retragere parţială şi de evacuare unilaterală a unor aşezări evreieşti din Cisiordania nu mai sunt, pe moment, de actualitate. Dimpotrivă, pe lîngă suspendarea lor, se vor relua lucrările de construcţie din 2 aşezări, un proiect criticat virulent nu doar de palestinieni, ci şi de mişcarea „Pace Acum”, un grup radical de stînga, israelian.

Olmert şi partidul său Kadima, fondat de predecesorul premier Sharon, repurtaseră victoria în alegerile legislative israeliene graţie tocmai unei platforme prevăzînd continuarea retragerilor unilaterale iniţiate şi transpuse, de pildă în Gaza, de fostul şef al executivului israelian.

Pe de altă parte însă, Olmert a propus reluarea negocierilor cu palestinienii – o sarcină, potrivit lui, de maximă urgenţă - precum şi amorsarea unui dialog cu guvernul libanez. Dar şeful executivului israelian a respins categoric eventuale tratative cu Siria. Alături de Teheran, Damascul e considerat unul din princiaplii sponsori ai grupării şiite Hizbolah. „Nu e momentul să se discute cu un regim care-i sprijină pe terorişti”, a estimat Olmert. Mai mult decît atît. Premierul israelian crede că e posibil ca Israelul să fie nevoit să poarte un război cu Siria, caz în care, a spus el, statul evreu va lovi mai puternic decît a făcut-o în Liban.

In reacţie la propunerea israeliană de a se trece la negocieri de pace, Beirutul s-a arătat din nou, prea puţin interesat să accepte reiterata ofertă israeliană. Guvernul libanez, din care fac parte şi doi miniştri reprezentînd Hizbolah, stăruie ca israelienii să renunţe la blocada navală impusă Libanului. Din punct de vedere israelian, această blocadă e necesară spre a se împiedica reîmprospătarea arsenalelor de care mai dispune Hizbolah, graţie livrărilor de arme şi muniţii din Siria şi Iran. Ierusalimul nu vrea să renunţe la această măsură, decît în clipa în care navele de război ale statului evreu vor fi înlocuite în regiune de căştile albastre şi de unităţile de marină, probabil germane, capabile să preia misiunea de a păzi realmente coasta libaneză. Dar blocada nu zădărniceşte doar furniturile de arme către Hizbolah ci loveşte şi în intersele economice libaneze, în speţă în capacitatea comercianţilor locali de a importa şi exporta produse.

In ce priveşte reluarea eforturilor de aplanare a conflictului cu palestinienii, şefa diplomaţiei israeliene, Tzipi Livni, i-a cerut lui Olmert să se întîlnească şi cu preşedintele Mahmud Abbas. Lvini a ţinut să evidenţieze importanţa adoptării de iniţiative care să promoveze soluţia bistatală, prin crearea unui stat palestinian alături de cel israelian.

Această poziţie vine în întîmpinarea cererilor formulate de premierul britanic Tony Blair, primul şef de stat care va efectua o vizită în Israel după recentul război. In prealabil miniştri de externe al Italiei şi al Rusiei, D’Alema şi Lavrov se vor informa în convorbiri bilaterale cu guvernul de la Ierusalim, asupra posibilităţilor transpunerii rezoluţiei ONU 1701.

Gazdele israeliene vor aborda în discuţiile cu şeful diplomaţiei moscovite atît problema livărilor de arme ruseşti către Siria, ajunse în arsenalele Hizbolah, cît şi chestiunea una dintre cele mai spinoase chestiuni ale momentului. E vorba de eforturile, pe moment mult prea anemice ale Rusiei vizînd înlăturarea pericolului înarmării nucleare a Iranului.