Consiliul European şi temerile Bucureştiului

Pe de o parte îngrijorările sînt legate de stadiul de pregătire în care se află România şi care nu este foarte avansat. Bulgaria stă mai bine şi de aici se trage o mare anxietate a românilor ori de cite ori de la Sofia sau mai ales din vreuna din marile capitale europene se pune sub semnul îndoielii aderarea simultană a celor două state. În plus dacă valul din 2004 va crea mari dificultăţi Uniunii Europene lărgite atunci desigur s-ar putea pune problema amînării celui de-al doilea val al extinderii. În orice caz, toată lumea va fi mult mai exigentă în a evalua stadiul de pregătire al celorlate candidate. Exista deja exemple negative, care arată ce dificultăţi pot apărea dacă o ţară vine în Uniune fără o pregătire temeinică. România este foarte departe de a putea administra fondurile structurale, cele privitoare la dezvoltarea regională şi asta din cauză că creat aşa numite regiuni de dezvoltare doar pe hîrtie, ele fiind practic nefuncţionale. Exemplu de care am vorbit este Grecia care făcuse cam la fel, trasînd nişte regiuni fără acoperire serioasă în realitate economică, socială şi istorică şi guvernate de la centru, iar Uniunea Europeană a admis atunci acest lucru. S-ar putea de aceea ca a doua oară să fie mai exigentă, mai ales că România este deja un exemplu negativ privind capacitatea slabă de absorbţie a fondurilor europene.

Al doilea motiv de îngrijorare este legat de divergenţele privitoare la Constituţia europeană. Românii ca şi bulgarii se tem de controversă, în primul rînd pentru ca ea abate atenţia de la problema care îi interesează, în al doilea rînd pentru că neadoptarea Constituţiei ar pune sub semnul îndoielii chiar funcţionarea Uniunii cu 25 de membri şi implicit ar dăuna calendarului unei noi extinderi. De altfel românii au adoptat fără să se gîndescă foarte mult punctul de vedere franco-german, chiar dacă polonezii şi spaniolii le reprezintă, în principiu, mai bine interesele. Românii ştiindu-se vulnerabili fie din pricina reformelor întîrziate, fie din pricina poziţiei faţă de Curtea Penala Internaţională si faţă de politica europeană de securitate, se arată de aceea preocupaţi să cîştige pe alte planuri bunăvoinţa celor mai influenţi membri ai Uniunii Europene.