Constituţia irakiană - un pas înainte spre unitate sau unul înapoi spre divizare?

Irakul are, în sfârşit, o nouă Constituţie. Dar, paradoxal, încă nu are o nouă lege fundamentală. Actualul proiect nu reprezintă decât o soluţie de tranziţie, fiind valabil până în luna mai a anului viitor. Atunci se va organiza un nou referendum în Irak, pe baza unui nou text propus de Parlamentul de la Bagdad.

Pare a fi o tactică de amânare, dar nu este. În realitate, irakienii recuperează timpul pierdut în urma consultărilor intense pe marginea constituţiei, propuse de americani. Este greu de crezut că neînţelegerile profunde dintre suniţi pe de-o parte şi kurzi şi şiiţi pe de altă parte vor fi soluţionate.

Partea pozitivă a Constituţiei de tranziţie este că foarte mulţi irakieni şi-au manifestat interesul pentru acest proiect legislativ şi că s-au prezentat la vot. Cu preponderenţă suniţii au renunţat la atitudinea de rezervă şi au luat parte cu asalt urnele. Atitudine ce dovedeşte că vor să se implice în deciziile politice. După alegerile parlamentare din decembrie, suniţi vor primi locuri în legislativ, în raport cu procentul de populaţie pe care îl reprezintă.

Suniţii nu vor putea influenţa totuşi deciziile politice, atât timp cât kurzii şi şiiţi vor continua să coopereze în alianţa deja formată. Există însă indicii, potrivit cărora alianţa se clatină. Kurzii, de exemplu, nu sunt deloc de acord, de modul în care şefului guvernului de la Bagdad, şiitul Ibrahim al-Djafari abordează problemele lor. Chiar tabăra şiită pare divizată în mai multe puncte. Continuă bătălia pentru putere şi influenţă.

Zilele lui Djafari ca şef de guvern par numărate, după alegerile parlamentare. Mulţi pariază pe revenirea fostului Premier Ijad Allawi, favorit al americanilor. Allawi a recunoscut din timp că neînţelegerile şi conflictele dintre grupările etnice pun în pericol stabilitatea Irakului. Allawi ar putea încerca să îi coopteze pe suniţi în viitorul guvern, oferindu-le chiar posturi în Cabinet.

Pe termen lung, aceasta ar fi singura şansă de supravieţuire, nu doar pentru suniţi, ci şi pentru Irak în general. În cazul în care toate grupările etnice îşi menţin poziţiile actuale, noul început îşi va găsi repede sfârşitul. Un barometru pentru starea naţiunii va fi, foarte probabil, discuţia pe marginea modificării Constituţiei, în primăvara anului viitor. Vor accepta şiiţi şi kurzii propunerile suniţilor în spinoasa chestiune a federalismului, sau vor pune propriile interese deasupra celor naţionale?

Cele mai multe informaţii atestă orientarea clară a grupărilor etnice asupra propriilor interese, atitudine greu de schimbat în ciuda presiunilor exercitate din exterior. Situaţie favorabilă celor care nu doresc stabilitate în Irak, mai cu seamă teroriştilor suniţi. Lunile ce urmează vor dovedi rolul Constituţiei votate de populaţie în istoria Irakului. Constituţia ar putea fi un document al unităţii, în cazul în care toate partidele vor înţelege că se impun acţiuni comune. Legea fundamentală poate fi însă şi un document al divizării – variantă foarte probabilă în actualul context. În acest caz extrem, vom asista în doar câţiva ani la distrugerea statului unitar irakian.