Constituţia Uniunii Europene

După dramaticul dezinteres dovedit de cetăţeni la alegerile pentru Parlamentul European, miniştrii de externe au încercat să-şi facă singuri curaj. Toţi îşi doresc acum un succes, adică o constituţie pentru Europa, care urmează să fie adoptată la summit-ul din 17 şi 18 iunie. Mulţi dintre diplomaţi - printre care şi Joschka Fischer - au etalat un optimism prudent. Dar, cei 25 de miniştri nu au decis cu adevărat nimic.

S-a discutat din nou despre o propunere de compromis a preşedinţiei irlandeze. Rezultatul: aceasta trebuie să modifice din nou, în multe detalii tehnice, liniile pentru un compromis. Problemele cu adevărat importante au fost lăsate în seama şefilor de guvern şi de stat. Este vorba de modul cum se va vota în viitor, de compoziţia comisiei UE, în ce sectoare politice vor trebui luate deciziile prin vot. Premierul Irlandei, Bertie Ahern, a estimat şansele ca, prin această constituţie, Uniunea Europeană extinsă să dobîndească un nou instrument normativ la 50 %. Politicianul irlandez, care a lucrat intens la formularea unui compromis, fiind lăudat de toate părţile implicate, rămîne aşadar prudent.

Pe lîngă vechile diferende s-au creat unele noi, care pot periclita reuşita acestei importante decizii. Germania şi Olanda se dispută în legătură cu ancorarea pactului de stabilitate în constituţie. Germania, care păcătuieşte printr-un deficit, vrea reguli şi controale mai puţin severe. Este îndoielnic că asupra acestui punct se va ajunge în numai trei zile la un compromis.

Un purtător de cuvînt al lui Tony Blair a declarat din nou că Marea Britanie nu doreşte o constituţie cu orice preţ. Declaraţia a fost înţeleasă ca o trimitere la punctele sensibile, de neatins ale suveranităţii britanice. Este vorba aici de politica externă, de tradiţia juridică, de reglementările fiscale, care sunt sfinte din perspectiva britanică. Sub influenţa puternicului scepticism al britanicilor în privinţa problemelor europene, premierul Tony Blair, în ultimele luni frîna principală în dezbaterile asupra constituţiei, ar putea provoca eşuarea summit-ului de la sfîrşitul săptămînii. S-ar bucura un timp de aplauzele zgomotoase ale publicaţiilor anti-europene de acasă.

Mai este şi şovăielnicul guvern polonez, slăbit şi el în urma alegerilor pentru Parlamentul European. Poate el, la scurt timp înaintea unor noi alegeri în Polonia, să fie de acord cu votarea unei constituţii, în care în urmă cu numai şase luni polonezii vedeau o mare ameninţare? Observatorii pun la îndoială acest lucru.

La toate celelalte probleme se mai adaugă şi cea a urmaşului lui Roman Prodi în funcţia de preşedinte al Comisiei Uniunii Europene. Nu a fost definită pînă acum o preferinţă. Deocamdată Germania şi Franţa pe de-o parte şi Spania şi Marea Britanie pe de alta nu reuşesc să cadă de acord. Constituţia şi propunerile pentru această funcţie vor fi discutate cu uşile închise. Toate aceste aspecte vor continua să nu fie tocmai clare, transparente pentru cetăţenii europeni. Deşi cu prilejul alegerilor s-a insistat mereu că Europa trebuie să le fie prezentată mai bine, să devină mai accesibilă oamenilor.