Contra-democraţia

Curtea Constituţională a publicat joi argumentarea deciziei prin care a respins sesizarea preşdintelui Traian Băsescu referitoare la reducerea cvorumului la referendum. În linii mari, reia argumentaţia din decizia anterioară, încât ne putem întreba de ce a acceptat să mai judece o dată exact aceeaşi situaţie.

Dar trecând peste această neclaritate, să arătăm că judecătorii Curţii şi-au întemeiat decizia nu doar pe argumente juridice de sine stătătoare, ci şi pe autoritatea Comisiei de la Veneţia din al cărui Raport privind Referendumul în Europa (21-22 octombrie 2005) citează pe larg: „cele mai multe state nu prevăd un cvorum pentru a valida rezultatul unui referendum. În cazul în care cvorumul există acesta poate îmbrăca două forme: cvorum de participare sau cvorum de aprobare (nn. — este vorba despre majoritate) [...] Un cvorum de aprobare este considerat preferabil unui cvorum de participare, care reprezintă o gravă problemă. Adversarii proiectului prezentat la referendum, aşa cum ne-au arătat multe exemple, fac apel la cetăţeni să se abţină, chiar dacă aceştia sunt în minoritate în rândul alegătorilor vizaţi de problemă”.

Să ne amintim: în 2012 partizanii preşedintelui Traian Băsescu au boicotat referendumul prin apeluri patetice, în aşa fel încât referendumul nu a putut fi validat. Partizanii preşedintelui cu toate că au fost ”în minoritate în rândul alegătorilor vizaţi de problemă”, au decis rezultatul. Cu alte cuvinte, o minoritate de alegători a hotărât în locul unei covârşitoare majorităţi.

Acum când tensiunea politică a fost resorbită în bună măsură, Curtea Constituţională emite două verdicte succesive prin care infirmă total deciziile anterioare prin care cvorumul de 50% a fost reinstituit. Ce putem înţelege din această labilitate teoretică? Am putea probabil înţelege că astăzi Curtea încearcă să-şi recâştige onorabilitatea. E mai bine mai târziu decât niciodată.

Este simptomatic totuşi pentru viaţa politică din România că în ciuda acestor decizii ale CCR, care preiau în mod explicit recomandările Comisiei de la Veneţia, şi în subsidiar practica occidentală, preşedintele Traian Băsescu şi grupul său de partizani continuă să suţină obsesiv că democraţia ”adevărată” pretinde un cvorum de 50% la referendum. În realitate nu doar că un cvorum de 50% este aşa cum am văzut contra-democratic, dar orice prag de participare este nerecomandabil şi nu are nicio legătură cu democraţiile elective în care votul este un drept şi nu o obligaţie. Se duce la urne acela care crede că votul său ar putea avea o înrâurire asupra vieţii sale, iar cine se consideră imun la aceste fluctuaţii de pe scena publică rămâne acasă. Ar fi greşit să concepem societatea ca pe o maşină în care fiecare piesă este montată precis într-un angrenaj mecanic. Ar fi sfârşitul tuturor libertăţilor.