Controversa din jurul pavilionului Germaniei de la Veneţia

Pavilionul Germaniei a fost cel de-al treilea deschis în arealul Giardini, în anul 1909. La vremea aceea arăta cu totul altfel decât acum. "Padiglione Bavarese", pavilionul bavarez, cum era numit în la belle epoque, aducea a templu antic. Abia în 1912 edificiul, proiectat de arhitectul veneţian, Daniele Donghi, avea să fie numit "Padiglione della Germania". Până în anii primului război mondial, aici se ofereau spre vânzare opere de artă ale artiştilor germani.

În 1938 a survenit o cezură vizibilă până astăzi. Pavilionul Germaniei a fost transformat într-un monument al arhitecturii naziste. Arhitectul german, Ernst Haiger, a înlocuit coloanele ionice cu piloni pătraţi masivi. Un pietrar a dăltuit foarte vizibil în faţadă inscripţia GERMANIA. Podeaua de parchet a fost înlocuită cu plăci de marmoră.

În perioada postbelică, mai toţi artiştii germani care au intrat în contact cu acest edificiu s-au ocupat într-un fel sau altul de el şi de istora sa. Joseph Beuys a instalat acolo în 1976 legendara sa "staţie de troleibuz". Sculptorul Ulrich Rueckriem a contracarat monumentalitatea spaţiului interior cu patru gigantice blocuri de piatră. De neîntrecut rămâne artistul Hans Haacke, care în 1993 a comandat spargerea plăcilor de marmoră de pe jos şi păstrarea cioburilor. Vizitatorii s-au trezit într-un câmp de ruine, unde pământul le fugea literalmente de sub picioare.În 2001 "Leul de Aur" a fost câştigat de Gregor Schneider, care a transformat clădirea într-un labirint.

Tot mereu se fac auzite voci care solicită pur şi simplu demolarea edificiului. Anul trecut, Preşedintele Camerei Arhitecţilor a R.F.Germania, Arno Sighart Schmidt, a relansat această controversă, implicându-se în favoarea unei reconstrucţii a pavilionului. "Această construcţie nu se potriveşte cu democraţia care ne-a devenit între timp firească", a spus el.

Autor: Sabine Oelze / Ioachim Alexandru
Redactor: Petre M. Iancu