Controversele în jurul bugetului comunitar continuă

Propunerea Marii Britanii de a reduce subvenţiile acordate noilor state membre a provocat instantaneu reacţii de revoltă la Bruxelles. Nici oferta premierului Tony Blair, ca ţara sa să renunţe anual la 20% din aşa-numitul „rabat britanic”, care se ridică în prezent la 5 miliarde de Euro, nu a reuşit să abată criticile aprige ale Comisiei Europene. Preşedintele acesteia, Jose Manuel Barroso, a declarat în acest context:

„Propunerea preşedinţiei britanice a UE este inacceptabilă. Ea nu se ridică la nivelul necesar finanţării politicii comunitare prevăzute de Consiliul, Comisia şi Parlamentul UE. Această propunere nu vizează păstrarea echilibrului alocării bugetului, îndeosebi în ceea ce priveşte noile state membre.”

Bugetul comunitar urmează a fi redus în perioada 2007-2013 de la 870 la circa 850 de miliarde de Euro. Planul britanic de restructurare a finanţelor comunitare prevede ca diferenţa de 24 de miliarde de Euro să fie suportată numai în proporţie de o treime de către statele bogate. Marea Britanie este dispusă să-şi asume reducerea aşa-numitului „rabat britanic” obţinut în 1984 de Margaret Thatcher anual cu 1,2 miliarde de Euro. Menţinerea rabatului este importantă pentru aplanarea criticilor din tabăra britanică euro-sceptică. De aceea Jack Straw a şi subliniat:

„Rabatul rămâne. Iar valoarea sa va rămâne de fapt la un nivel constant, câtă vreme el va creşte de la 5 miliarde de Euro pe an, cât reprezintă el în clipa de faţă, la 7 miliarde de Euro.”

Astfel, Jack Straw subliniază că, în ciuda concesiilor făcute, contribuabilul britanic nu va trebui să scoată mai mulţi bani din buzunar.

Aceste calcule pragmatice trebuie aplicate şi în cazul noilor state membre, pentru care planul britanic de buget prevede reducerea subvenţiilor. Acestea ar fi însă mai mici doar pe hârtie, căci în acelaşi timp, criteriile mai flexibile de aprobare a subvenţiilor le vor permit obţinerea în definitiv a unor sume similare cu cele prevăzute iniţial.

„Noile state membre ar primi 150 de miliarde de Euro din fondul de dezvoltare structurală. Iar acestă sumă este uriaşă, în comparaţie, de pildă, cu fondurile planului Marshall pentru reconstrucţia Europei după cel de-al doilea război mondial”, a evidenţiat Jack Straw, adăugând:

„Propunerea noastră reprezintă o incizie adâncă în politica bugetară comunitară. Ea asigură însă posibilitatea ca fiecare stat membru, în spiritul responsabilităţii sale, să contribuie în mod echitabil la bugetul UE”.

Planul britanic iniţial, care a eşuat în iunie, prevedea reducerea drastică a subvenţiilor agrare, care însumează în prezent circa 40% din bugetul total al UE. În iunie se opuseseră mai ales Franţa şi Germania iniţiativei britanice.

Germania, cel mai mare contribuabil comunitar, finanţează anual UE cu 8,5 miliarde de Euro. Noul Ministru german al Finanţelor, social-democratul Peer Steinbrück, continuă politica guvernului precedent militând pentru o limitare a contribuţiilor Germaniei. Dimpreună cu alte cinci state europene mari contributoare, Germania cere limitarea contribuţiilor naţionale la 1% din produsul intern brut european. Propunerea britanică vine, în fapt, în întâmpinarea acestei solicitări. De aceea, ea se bucură de sprijinul statelor contribuabile. Noul cancelar german, Angela Merkel, nu a lăsat însă să se întrevadă dacă va accepta alocarea câtorva sute de milioane de Euro în plus, pentru a facilita adoptarea soluţiei britanice de compromis.