"Cooperarea pentru dezarmare este mult prea slabă"

La vârsta de 66 de ani, Mohamed El Baradei s-a săturat, după cum au declarat surse din anturajul său. Nu de misiunea sa, pe care a desfăşurat-o ani în şir cu mult angajament. Dacă ar fi vrut, şi-ar fi putut continua activitatea. Dar n-a vrut. Strategiile practicate în prezent împotriva înarmării nucleare sunt ineficiente în opinia sa. Prea multă confruntare, prea puţină comunicare. El a declarat :

"Trebuie să renunţăm la atitudinea noastră de confruntare pentru a putea ajunge la o cooperare bazată pe bunăvoinţă".

Pericolul terorismului nuclear

Deşi solicitările sale au fost auzite, ele au fost rareori transpuse în practică. Zece până la douăzeci de ţări ar putea între timp fabrica arme atomice, sau vor fi curând capabile să le producă, a declarat El Baradei, numind Coreea de Nord sau state din orientul Mijlociu "bombe dezamorsate". Israelul deţine deja arme nucleare. Curând le va deţine şi Iranul. Cel mai mare pericol este însă posibilitatea ca aceste arme să încapă pe mâna teroriştilor. Un risc acut mai ales în Pakistan, de pildă, unde talibanii sunt în ascensiune. Prin urmare, principala sarcină a autorităţii de la Viena nu este, în opinia lui El Baradei, controlul statelor suspectate de a dezvolta în secret arme atomice, ci adoptarea unor strategii de prevenire :

"Cu cât mai mult investim în măsuri de prevenire, cu atât mai mult cresc şansele ca lumea noastră să devină mai sigură".

El Baradei le reproşează politicienilor că au eşuat. Lumea n-a ţinut seama de avertismentele sale, mai ales în privinţa evoluţiei în Orientul Mijlociu. În Irak, de pildă, războiul a fost provocat sub un pretext, acela al existenţei unor arme de distrugere în masă - acuzaţie care nu a putut fi dovedită. El Baradei :

"Dacă am fi investit suficient în 1991, pentru a verifica totul cu exactitate, am fi putut economisi miliarde de dolari".

Un buget prea mic pentru dezarmare

Bugetul Autorităţii internaţionale pentru energie atomică, stabilit de către ONU, este prea mic, în opinia lui El Baradei :

"Acest buget nu ne permite să ne asumăm cu adevărat responsabilitatea crescândă pentru securitate. Responsabilitatea noastră ia amploare pe zi ce trece. Efetuăm misiuni de supraveghere importante. Nu putem continua ca şi până acum".

Instituţia sa nu are o influenţă reală asupra politicii. Prin urmare, ea nu poate exercita presiuni decât cu ajutorul ONU, şi cu acordul statelor care sunt supravegheate. Aceasta nu este însă responsabilitatea autorităţii de la Viena ci a politicii internaţionale. Politicienii mizează însă pe confruntare în loc de cooperare, afirmă El Baradei. Coreea de Nord, de pildă, nu ar fi fost implicată în negocieri de dezarmare pe termen lung, iar dialogul cu Iranul ar fi eşuat din cauza premiselor inacceptabile.

"Speranţa mea este ca statele care deţin arme atomice să îngheţe procesele tehnologice la nivelul actual şi să nu-şi extindă eforturile în acest domeniu", a mai declarat El Baradei.

Va deveni speranţa sa vreodată realitate ?

Autori: Andreas Meyer-Feist/Ana Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Alina Kühnel