Copii pierduţi în jungla legislaţiei

Perechile proaspăt separate vor avea posibilitatea să aleagă legislaţia care să se aplice divorţului lor. În cazul în care cei doi nu cad de acord, legea aplicabilă poate fi cea a ţării în care domiciliază cei doi parteneri sau cea în care au avut ultima reşedinţă comună, iar daca nu se ajunge la un consens, legea va fi aceea a ţării în care este intentată acţiunea de divorţ. Printre aceste ţări se numără atât România, cât şi Germania.

Conform Ministerului federal de Justiţie, în Germania sunt înregistrate circa 2,4 milioane de cupluri binaţionale, adică 13% din numărul total al perechilor căsătorite. În viaţa de zi cu zi a europenilor, deciziile oficialilor de la Bruxelles joacă un rol tot mai important; inclusiv în cazul cuplurilor care se destramă.

Povestea lui Daren

Camera arată ca şi cum băieţelul care locuieşte în ea ar fi plecat puţin afară, la joacă. Totuşi, Daren, acum în vârstă de şase ani, nu mai trăieşte de patru ani alături de tatăl lui. Într-o noapte, mama l-a luat în braţe şi l-a dus în Slovacia. S-a întâmplat aşa pentru că părinţii au decis să se despartă.

Oliver Hauser a păstrat camera copilului intactă în speranţa că se va întoarce în curând şi vor locui împreună. "Din când în când vorbim la telefon şi mă întreabă când ne vedem. Apoi îmi mai povesteşte una-alta şi îmi aminteşte de avionul verde, lucru care nu prea îmi place pentru că nu ştiu ce să-i răspund", spune Oliver.

Cu ani în urmă, Oliver Hauser se ducea des în delegaţie la Bratislava. Acolo şi-a cunoscut viitoarea soţie pe care a adus-o în Germania, unde au şi devenit oficial un cuplu. Dar relaţia n-a funcţionat, iar fosta soţie a fugit într-o noapte în Slovacia cu tot cu copil. Bărbatul a intentat proces în speranţa că va obţine custodia copilului:

"Nu mi-a fost teamă pentru că m-am gândit că am trăit aici (n.r. în Germania), iar un tribunal străin oricum nu putea să evalueze corect situaţia. Era vorba despre răpirea unui minor, iar acesta nu este un lucru ce poate fi tolerat sau acceptat"

, povesteşte Oliver.

Totuşi, deşi acordurile internaţionale prevăd că un copil răpit trebuie dus înapoi în ţara din care a fost luat, Oliver s-a luptat până acum cu morile de vânt. În cazul său, curtea care ar fi trebuit să acorde verdictul era cea din Aschaffenburg, oraşul în care au trăit cei doi soţi. Dar tribunalul german a considerat că acest caz nu este de competenţa sa. În schimb, judecătoria din Bratislava a fost mai rapidă. Acolo sentinţa de divorţ a fost pronunţată în timp record, iar mama a primit custodia.

Jurişti slab pregătiţi?

O decizie acordată peste noapte de un tribunal a cărui competenţă este pusă la îndoială. Oliver Hauser se simte lăsat baltă de către justiţia germană; o justiţie fără habar şi fără experienţă în soluţionarea unor astfel de litigii.

Dieter Henrich, expert juridic, nu se miră fiindcă ştie cât de diferite sunt legile celor 27 de state membre, dar şi cât de nepregătiţi sunt avocaţii şi juriştii, în general. În Germania nici măcar 10% dintre studenţii la drept nu învaţă câte ceva din dreptul internaţional privat.

"Este inadmisibil mai ales că, în Europa, fiecare al optulea cuplu binaţional se destramă. Numărul este mare, iar un judecător sau un avocat german ar trebui să ştie ce are de făcut în asemenea cazuri"

, spune Henrich.

Până acum, fiecare stat european a jucat după propriile reguli. Pe viitor, "separarea oficială a cuplurilor binaţionale va fi mult mai uşoară, iar copiii mult mai bine protejaţi", este convins comisarul european Viviane Reding. Mai rămâne problema juriştilor nevoiţi să se pună la punct cu noile reglementări, pentru că amărăciunea părinţilor care, în jungla legislaţiei, şi-au pierdut copiii oricum nu va dispărea niciodată.

Autori: Birgit Augustin, Claudia Ştefan
Redactor: Robert Schwartz