Copiii dictaturii militare argentiniene

La naşterea fiului său, Guillermo Pérez Roisinblit s-a reîntors, pentru o clipă, în trecut. La naşterea fiicei sale, s-a petrecut la fel. "La venirea lor pe lume mi-am dat seama cât de neputincios eram eu în clipa în care am fost răpit", povesteşte argentinianul acum în vârstă de 34 de ani. Trage adânc aer în piept şi vorbeşte mai departe: "Am plâns din cauză că nu ştiu dacă tatăl meu a avut norocul de a-şi strânge la piept cel de-al doilea copil, pe mine." Despre părinţii săi nu se ştie nimic, nici în ziua de azi.

Guillermo se numără printre cei aproximativ 500 de argentinieni născuţi în închisoare din părinţi disidenţi, în perioada dictaturii militare (1976-1983). Mulţi au murit în urma aşa-numitelor "zboruri ale morţii" - în timpul cărora deţinuţii erau aruncaţi din avion deasupra estuarului Rio de la Plata. Urmele bebeluşilor născuţi în închisorile de tortură erau şterse. Pentru totdeauna - credeau atunci susţinătorii regimului. Ce au subestimat militarii a fost, însă, voinţa rudelor disidenţilor încarceraţi de a-i căuta. Atât pe ei, cât şi pe copiii lor dispăruţi.

Rosa Tarlovsky de Roisinblit (93 de ani) este o astfel de rudă. Este bunica lui Guillermo, are 93 de ani şi este vice-preşedinta asociaţiei "Bunicile din Plaza de Mayo". "Militarii n-au crezut că vom rezista atât. Au trecut 35 de ani de atunci", spune Rosa. "Şi-au spus: lasă-le să iasă în stradă! După câteva săptămâni vor renunţa şi vor jeli în casele lor", povesteşte bătrâna. Dar multe mame aflate în situaţia doamnei Tarlovsky şi-au căutat cu disperare fiicele gravide arestate.

Pentru a evita orice neplăceri au început să se întâlnească pe ascuns. Prin cafenele sau pieţe îşi strecurau bileţele ori discutau despre copii, nepoţi sau persecutori, toţi aceştia având nume de cod. Când s-a instalat democraţia, grupul de mame a contestat legea graţierii. La finalul unui proces care a durat 14 ani, ex-dictatorii Jorge Videla şi Reynaldo Bignone au fost condamnaţi pentru răpire de minori. În ultimii ani, pe banca acuzaţilor au luat loc mulţi presupuşi părinţi ai copiilor răpiţi - cupluri devotate regimului militar care i-au luat în creştere pe bebeluşii născuţi în închisori şi i-au înregistrat pe numele lor.

Povestea fratelui pierdut şi regăsit

Mariana, sora mai mare a lui Guillermo, a răspuns la telefon în aprilie 2010 când, la asociaţia "Bunicile din Plaza de Mayo", o persoană care a dorit să-şi păstreze anonimatul a rostit numele unui potenţial copil răpit. Acest copil se numea Guillermo, avea 21 de ani şi semăna leit cu persoanele din fotografia care-i înfăţişa pe părinţii dispăruţi ai Marianei. Un simplu test ADN a demonstrat legătura de rudenie. Guillermo este fratele Marianei. După voinţa mamei sale, Guillermo ar fi trebuit să se numească Rodolfo.

Apoi a început procesul împotriva celor care, timp de 21 de ani, s-au dat drept părinţii lui. Tatăl adoptiv fusese militar al trupelor aeriene. Guillermo îl păstrează în amintire ca pe un om extrem de violent care şi-a părăsit soţia şi copilul, adică pe el, destul de repede. În privinţa mamei adoptive, sentimentele lui Guillermo diferă: "Ea a avut grijă de mine când eram bolnav, ea m-a hrănit, ea m-a crescut. Ei îi port afecţiune. Dar bunica mea a dat-o şi pe ea în judecată. Din această cauză, multă vreme n-am vrut să mai aud de familia mea biologică", îşi aminteşte bărbatul.

Cei doi soţi au fost condamnaţi la câte şapte ani de închisoare - o sentinţă blândă comparativ cu cele pronunţate în ultima perioadă. De la începerea acţiunii de căutare până în prezent au fost descoperiţi peste 108 nepoţi dispăruţi în perioada dictaturii militare.

Guillermo nu cunoaşte istoria răpirii sale. "Ştiu numai că tatăl meu adoptiv m-a luat şi m-a dus la soţia lui." După încheierea procesului, bărbatul s-a distanţat de mama adoptivă. Ce l-a determinat? "Minciuna în care am crescut", răspunde el. Ce ştia ea despre originea lui? Şi de ce nu i-a spus niciodată că nu este fiul ei biologic? Cu toate acestea, Guillermo nu o va da uitării pentru totdeauna. În fond, este femeia căreia i-a spus "mamă" timp de 21 de ani.

Adevărata sa identitate se leagă de bunica Rosa Tarlovsky de Roisinblit şi de sora Mariana. Şi ar mai fi şi cei doi copii veniţi pe lume - în proaspăta lui familie, primii membri născuţi şi crescuţi într-un mediu firesc, alături de părinţii lor naturali.