1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Corupţie, vanităţi, leacuri băbeşti

Petre Iancu29 septembrie 2005

Editorialiştii apuseni ne propun azi un larg evantai de teme, trecând de la Orientul Mijlociu la Europa răsăriteană, de la eşichierul politic german, la cel american.

https://p.dw.com/p/B13f

Cum se explică schimbările politice radicale petrecute în ultime vreme în estul Europei de la Kiev la Varşovia, din Lituania pînă în Cehia? Le asociază fenomenul corupţiei, şi lipsa unei culturi politice democratice a guvernanţilor care, dincolo de naţionalităţi şi ţări marchează întregul spaţiu ex-comunist, e de părere ziarul vienez Der Standard.

Editorialiştii abordează azi situaţia din SUA, după punerea sub acuzare pentru o prezumtivă finanţare ilegală a campaniei electorale a fostului şef al grupului republican din Camera reprezentanţilor; ziarele se ocupă şi criza din UE şi în special de evoluţia Germaniei după discuţiile de tatoanre de ieri dintre social-democraţi şi creştin-democraţi, precum şi de incapacitatea autorităţii autonome palestiniene de a demonstra că e capabilă să guverneze ca lumea fâşia Gaza. Cotidianele germane şi străine mai analizează costisitoarele disponbilizări la Daimler Chrysler, extinderea misiunii militarilor germani în Afganistan şi condamnarea la închisoare a lui Lynddie England, în SUA, pentru maltratarea unor deţinuţi irakieni la închisoarea Abu Ghraib.

Comentând punerea sub acuzare în Texas, a lui Tom DeLay, ziarul newyorkez Wall Street Journal îşi avertizează cititorii să nu-l judece pripit pe ex-liderul grupului republican din camera inferioară a Congresului american. Ziarul relevă că procurorul Ronnie Earle, un democrat de stânga, are în spate o lungă carieră de răfuieli cu adversarii săi politici, manifestate în traducerea lor în justiţie. Cu toate acestea, cotidianul din metropola americană refuză să bage mîna-n foc pentru DeLay. Relevând că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până i se va dovedi culpa, ziarul subliniază că demnitarul republican e în parte el însuşi responsabil "pentru propria sa vulnerabilitate în chestiuni etice".

Ziarul berlinez Die Welt extinde analiza, aplicând teoria vulnerabilităţii (nu etice de această dată, ci politice) preşedintelui Bush, care, potrivit cotidianului german, nu mai pare" în stare să mulţumească pe nimeni". Bush luptă simultan "împotriva criticilor adresate modului în care a gestionat criza provocată de uragane, contra nemulţumirilor din rândul propriilor săi republicani, precum şi împotriva scăderii tot mai pronunţate a popularităţii sale".

Acelaşi ziar semnalează revolta fermierilor din Africa de Sud, care se confruntă cu exproprierile operate de guvernul preşedintelui Mbeki, un susţinător al dictatorului din Zimbabwe, Mugabe, primul care a procedat la "naţionalizări" ale fermelor africanilor albi.

Analiştii semnalează şi apropierea survenită în Germania între creştin-democraţi şi social-democraţi în discuţiile lor de tatonare de ieri, menite să sondeze eventualitatea formării unei mari coaliţii. Chestiunea esenţială, a "precizării numelui viitorului cancelar a rămas totuşi neclarificată", subliniază Die Welt.

Daily Telegraph din Londra constată că „Schroeder aparţine trecutului, deşi stăruie la 11 zile de la alegeri, să afirme că ar fi obţinut din partea electoratului mandatul de a continua să ocupe funcţia de cancelar. Schroeder îşi justifică poziţia prin reducerea în final de campanie a handicapului care-i despărţeau pe social-democraţii săi de creştin-democraţi. In mod normal, preşedintele Koehler ar fi desemnat-o însă pe Angela Merkel să formeze cabinetul. Dar situaţia e cu atât mai complicată, cu cât duminică are loc scrutinul legilsativ amânat din circumscripţia Dresda. Deşi rezultatul acestui vot local nu are şanse să schimbe deznodământul final al alegerilor legislative, Schroeder nu vrea în ruptul capului să se recunoască învins înaintea derulării lui. Cu toate acestea, se înmulţesc indiciile, potrivit cărora cancelarul începe să-şi piardă încetul cu încetul puterea”. Ziarul aminteşte că până şi demnitari din propria sa coaliţie guvernamentală au început să-l sfătuiască să arunce prosopul. In fine, cotidianul londonez rezumă bilanţul celor 7 ani de guvernare ai cancelarului subliniind că „Schroeder a introdus doar reforme timide, nereuşind în schimb să-şi ţină promisiunea de a reduce şomajul”. Daily Telegraph îi recomandă ca atare să evacueze cât mai rapid cancelariatul din Berlin.

Thueringische Landeszeitung critică şi lipsa de scrupule a liderei conservatoare Merkel în tratarea adversarilor ei politici interni, reliefând însă că există o diferenţă între modul în care te comporţi în propriul tău partid ori faţă de un stat. „In opinia lui Schroeder n-ai faultat decât dacă a fluierat arbitrul. Şi nu e nimeni care să poată fluiera în apărarea lui Merkel din tabăra conservatoare. Problema jucătorului Schroeder va trebui deci rezolvată de partidul său social-democrat”.

Şi Rheinische Post exprimă o opinie similară cerându-i lui Schroeder în termeni ceva mai eleganţi să renunţe la vanitate, să facă un serviciu marii coaliţii care se pregăteşte să preia puterea în Germania şi să părăsească scena pentru a debloca situaţia. Ziarul din Duesseldorf crede că deşi drumul e lung, o mare coaliţie ar putea efectua reformele profunde de care are nevoie Germania.

Tages-Anzeiger din Geneva deplânge reducerea dezbaterilor postelectorale la chestiunea funcţiei executive supreme. In răstimp Tages-Anzeiger din Zuerich subliniază că „problema identităţii cancelarului e importantă, dar nu decisivă”, devreme ce din patul politic rezultat din alegeri reiese că va trebui încheiată o mare coaliţie, care va împiedica adoptarea unor reţete radicale de reformare a statului german.

Lărgind perspectiva, Svenska Dagbladet din Stockholm evidenţiază zelul reformist al lui Tony Blair, manifestat la congresul laburist de la Brighton. Rîvna proreformistă a premierului britanic, scrie ziarul, „contrastează puternic cu angoasa provocată germanilor de ideea restructurărilor, şi cu modelul „Asterix”, cu care preşedintele Franţei Jaques Chirac încearcă să se opună globalizării, tratând cu leacuri băbeşti şi farmece autohtone modificările survenite pe plan mondial”.