1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Creştin-democraţii germani sunt departe de a ieşi din criză

Ioachim Alexandru25 octombrie 2004

Dezbaterea din interiorul formaţiunilor creştin-democrate privind persoana potrivită pentru a candida la funcţia de cancelar al Germaniei în 2006, alegerile parlamentare din Kosovo şi cursa pentru Casa Albă sunt astăzi temele majore abordate de cotidianele germane şi internaţionale.

https://p.dw.com/p/B17O
Angela Merkel şi Edmund Stoiber - cei doi stâlpi ai creştin-democraţiei germane
Angela Merkel şi Edmund Stoiber - cei doi stâlpi ai creştin-democraţiei germaneImagine: AP

Referitor la criza cu care se confruntă cele două partide creştin- democrate - Uniunea Creştin Democrată şi Uniunea Creştin Socială din Bavaria - LEIPZIGER VOLKSZEITUNG scrie: ” În clipa de faţă, Angela Merkel ar trebui să privească cu degajare controversa. Ea îşi va putea demonstra competenţa cel mai bine prin capacitatea de a-şi impune proiectele de reformă. Abia atunci nimeni nu-i va mai contesta dreptul de a candida la funcţia de cancelar. Chiar dacă preşedintele formaţiunii creştin-sociale bavareze, Edmund Stoiber, va abandona într-o bună zi cursa pentru şefia executivului, în UCD există suficiente personalităţi politice care acceptă cu greu să fie conduse de o femeie, apreciind, fireşte, că sunt mult mai potrivite pentru aceastăfuncţie. În ultima vreme, Angela Merkel nu a prea avut noroc. Totuşi, această femeie energică din răsăritul ţării a demonstrat în trecut mult tact politic, a arătat că ştie să şi piardă, aşa încât multe se mai pot încă aştepta de la ea.”

BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG subliniază în aceeaşi controversă rolul ce-i revine lui Christian Wulff, premierul landului Saxonia Inferioară. “Wulff, scrie ziarul, este un om cumsecade şi prevăzător. El este drăguţ, spunând numai lucruri bune despre Angela Merkel, şefa lui pe linie de partid. El este de asemenea atent şi nu spune nimic despre viitorul cancelar, în cazul în care acesta va proveni din rândurile partidului său, UCD. El este, însă, candidatul perfect în cazul în care Angela Merkel va cădea într-una din numeroasele capcane ce i s-auîntins, şi cu condiţia ca Edmund Stoiber să renunţe la candidatură, ca reacţie la presiunile creştin-democraţilor din nord. Amânarea deciziei privind candidatul creştin-democrat la funcţia de cancelar sporeşte pe zi ce trece şansele lui Christian Wulff”, conchide ziarul din Braunschweig.

Cu privire la alegerile parlamentare din Kosovo, FRANKFURTER RUNDSCAU comentează: “Boicotarea alegerilor de către minoritatea sârbă demonstrează că la cinci ani de la încetarea războiului coeziunea socială este departe de a se fi reinstaurat. În această situaţie apare întrebarea cum se poate rezolva problema provinciei Kosovo, în condiţii de cooperare cu autorităţile de la Belgrad. Autonomie, independenţă, divizare – chiar dacă nu este încă limpede scopul urmărit, drumul ce duce înspre el trece prin Priştina, Belgrad şi prin cancelariile internaţionale, un rol central având UE. Nu trebuie uitat că, dincolo de tot ce-i separă, atât albanezii cât şi sârbii vor să devină cândva cetăţeni ai UE.”

NEUE ZUERCHER ZEITUNG analizează acelaşi scrutin în termenii următori: “Desfăşurarea paşnică a alegerilor pentru parlamentul interimar al provinciei nu este, singur, un motiv de satisfacţie. Chiar dacă forţele internaţionale de securitate, numeroşii experţi şi observatori şi-au îndepliniat misiunile, Kosovo nu s-a apropiat după scrutin de un viitor mai bun şi mai cert. De ce? Fiindcă părerile privind autoritatea care să preia cândva puterea în actualul protectorat ONU sunt mai divergente astăzi ca niciodată. Partidele parlamentare ale albanezilor kosovari afirmă la unison că unica variantă este independenţa deplină a provinciei. Iar în aceste condiţii iniţierea, peste nouă luni, a negocierilor privind statutul Kosovo-ului, pare extrem de nerealistă.

În sfârşit, referitor la apropiatele alegeri prezidenţiale din SUA, prestigiosul ziar britanic FINANCIAL TIMES ia poziţie, recomandând alegerea candidatului democrat John Kerry.

Pe prima pagină se arată: "Bush s-a instalat în ianuarie 2001 la Casa Albă, după o victorie extrem de controversată. El a promis să ducă o politică externă precaută şi să stimuleze în plan intern pacea socială. În scurt timp însă, el a confiscat lupta antiteroristă, intimidând opoziţia şi împărţind lumea între "noi (adică America) şi restul planetei". Din prima zi, Bush a promovat o politică ideologizată. Chiar dacă respectarea unor principii este demnă de laudă - fapt demonstrat Margaret Thatcher sau Ronald Reagan în timpul războiului rece - la George W Bush se adaugă refuzarea, cu încăpăţânare, a recunoaşterii propriilor greşeli, ceea ce împiedică aducerea corecturilor ce se impun. O încredere oarbă în puterea militară ca mijloc unic de impunere a transformărilor a stat de prea multe ori la baza deciziilorsale. De cealată parte, candidatul John Kerry apare de multe ori neconvingător. Ascensiunea sa în sondaje se datorează mai ales opoziţiei manifestate faţă de politica lui George W. Bush. În final însă, el este alegerea mai bună, mai sigură."