Credinţă cu preţul vieţii
19 aprilie 2009
La prima vedere, biserica mânăstirii arată ca oricare alt lăcaş de cult. Cu toate acestea, acoperişul este în formă de cupolă de deasupra altarului, iar din biserică răzbat sunete orientale. Slujba durează patru ore şi se ţine în limba arabă.
Biserica, înălţată în 1990, este cea mai nouă construcţie din perimetrul mânăstirii, dar centrul religios are o vechime de peste trei decenii. În urmă cu 30 de ani, în Germania, au sosit mulţi egipteni. Credincioşii creştini se întâlneau cu regularitate să se roage împreună şi aşa s-a născut dorinţa de înfiinţare a unui lăcaş, îşi aminteşte Barbara Ibrahim, co-fondator al mânăstirii. "Cuiva i-a venit ideea să cumpărăm un teren în regiunea Taunus care era foarte ieftin, însă era un teren cu probleme pentru că pe el existau două construcţii vechi. În cele din urmă Biserica evanghelică şi cea catolică ne-au ajutat să ridicăm actuala mânăstire."
În mânăstire trăiesc în prezent trei călugări şi patru novici. Pe lângă camerele pentru oaspeţi, din complex mai face parte şi un colegiu de teologie. Liderul spiritual al copţilor este Papa Shenouda al Treilea, patriarh al Alexandriei şi urmaş al sfântului Marcus. Reşedinţa Papei se găseşte la Cairo. Cu toate acestea, în Egipt, copţii sunt o minoritate religioasă prigonită. "Se întâmplă aproape zilnic ca, undeva într-un sătuc, un creştin să fie ucis, iar făptaşii ştiu că poliţia nu va porni pe urmele lor", afirmă Fouad, profesor de teologie la colegiul mânăstirii.
Mulţi creştini egipteni văd în mânăstirea St. Antonius un loc de refugiu şi vin aici din toate părţile Europei. În fiecare duminică, după slujbă, credincioşii se reunesc în sala de festivităţi pentru "agabi". Ad litteram "agabi" s-ar traduce prin "iubire", dar în sânul comunităţii copte înseamnă "a lua masa împreună". Mourad Lotfley, din oraşul german Darmstadt, vine la mânăstire în fiecare duminică. "Aici ne simţim bine, ne simţim apăraţi de mâna lui Dumnezeu. Pentru noi acesta (n.r. agabi) este cel mai important moment al vizitei la mânăstire."
Bineveniţi la St. Antonius nu sunt numai creştinii egipteni, ci şi adepţii altor religii, mai spune Barbara Ibrahim. "E foarte frumos aici cu atâta verdeaţă. De primăvara până toamna târziu se aude ciripitul păsărilor. E o oază de linişte. Copiii se joacă fericiţi, iar adulţii se strâng în cerc sub mărul din curtea mânăstirii. Nu ştiu să mai existe un loc la fel de frumos ca acesta în toată Germania!"
Autori:Kerstin Mockel/Claudia Stefan
Editor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu